Comunitatea Evreiasca din Romania

         Ma numesc Lazar Iosif din Turnu-Severin nascut în anul 1923.

         Pe 7 Iunie 1941 a venit Siguranta – fosta Securitate – si m-a luat din pat dimineata la ora patru. Ne-a dus la Siguranta – cum îi spune acum Securitate în ultimul timp. Eram în chiloti cum dormeam timp de vara; eu si cu fratele meu Lazar Aron zis Nicu. Ne-a tinut acolo în beci pana pana dupa-masa la ora sase, sase si jumatate cand au început sa vina familiile si parintii acolo ca sa ne dea haine sa ne îmbracam. Ne-am îmbracat.

         Seara la ora unsprezece ne-a dus la Targu-Jiu unde era centrul lagarelor din tara. Ne-a tinut acolo doua zile, ne-a examinat medical; care-a fost bun de munca ne-a trimes la munca care nu a ramas acolo. Ne-a trimes la Shiria, Pancota – dincolo de Arad – unde se lucra la un sant anti-car, cu adancime de 11 metri, deschiderea sus era 10 metri si la fund de tot era decat 4 metri. Daca intra tancu-acolo nu mai putea sa iese. Si am lucrat acolo pana-n Septembrie 1943.

         Dupa aceea ne-a luat si ne-a dus în fundul Moldovei într-un sat unde erau oameni foarte putani: Batinesti îi spunea, unde acolo s-a trait si-am supravietuit numai cu apa din Garla. De-acolo ne spalam, de-acolo beau animalele, acolo se spalau rufe, din apa aia se gatea si din apa aia beam. Pana cand a venit zaua cea mare, 23 August, am muncit acolo.

         Pe 22, 23 August, 23 August era cand a venit ca era ora doua cand a venit acest om Simion si nu mai tin minte cum îl cheama – eram cazati într-o camera acolo la el – la ora doua noaptea a venit Seful de post a batut la poarta si nu i-a dat drumu-nauntru. A iesit din casa, afara respectivul si a întrebat cine este: Seful de post. Nu-ti dau drumu-nauntru. Nu i-a dat drumu-nauntru – ca eram noi acolo – omul a gandit ca poate vine sa ne ciuruie, sa ne împuste: Domn’ Sef nu intri în curte la mine. Ma nea Simioane o veste buna, vino-ncoace. S-a dus la poarta, i-a luat arma Sefului de post în mana, si i-a spus ca s-a facut armistitiul.

         Cand am auzit ca e Seful de post ne-am bagat toti ca soarecii unu peste altul în coltul camerei, de frica ca vine sa ne-npuste. Pana a venit domnul, nea Simion – c-asa-i spuneam – Oameni buni santeti liberi, uitati arma Sefului de post la mine; a venit sa spuna ca s-a facut pace, armistitiu. Seful de post noaptea: Ba nea Simioane da-mi o gura de tuica, daca ai din-aia de perje. L-antrebat, de prune. Si nea Simion om calumea a fost si – Dumnezeu sa-i dea sanatate daca traieste si daca a murit Dumnezeu sa-l odihneasca – si am iesit si noi afara cate unu, cate unu si am auzit ce spunea Seful de post. Nenorocirea era ca dimineata la 5, desteptarea, nu primise nici un ordin.

         Trei dintre noi care eram acolo s-au dus la Comandament, sa prinda Seful de lagar – Bitcu Nicolae îl chema – n-a mai gasit nici hartii nici arhiva, nimic nimic n-a mai gasit noaptea la doua jumatate la trei, n-a mai existat nimic acolo, gol ca, o camera goala, doua camere goale erau. S-antors baietii înapoi si noi ne-am linistit putin dar dimineata a facut apel, asa avea ordin Seful de grupa.

         Ne-am dus pe santier, am stat acolo pana pe la ora 11 cu scule fiecare ce aveam în primire. N-am lucrat si la un moment dat cand am vazut avioanele rusesti deasupra Romaniei, am aruncat si tarnacopu-n sus si lopata si casma, ca astia aveam: tarnacop lopata si casma.

         Le-am aruncat în sus si am plecat fiecare.