Acum mai bine de doi ani, cand prefatam volumul prin care dl Iancu Braustein a pus la dispozitia istoricilor catalogul analitic al documentelor referitoare la evrei din fondul arhivistic al Rectoratului Universitatii din Iasi, aveam atat imaginea muncii uriase pe care autorul a depus-o, cat si cea a castigului considerabil pe care rezultatul ei al reprezinta pentru evaluarea corecta a trecutului unui oras precum Iasul, a unei institutii precum Universitatea, a unei colectivitati umane, culturale si religioase precum Comunitatea evreilor. Experienta metodologica acumulata de-a lungul deceniilor de istoriografia „cantitativa”, fara de care astazi nu se mai poate concepe travaliul de reconstituire istorica a unei epoci anume, n-a putut fi valorificata la noi indestul si pe arii relevante din pricina stiuta a prea indelungii ingradiri a accesului la documentele aflate in arhive si biblioteci.

Si din acest punct de vedere, demersul initiat de dl Iancu Braustein devine simptomatic pentru (relativa) schimbare de mentalitate in ceea ce priveste pastrarea, conservarea si valorificarea marturiilor scrise despre trecut, schimbare de care mai cu seama tinerii cercetatori pot profita din plin: investigatia domniei sale este, un fond, un convingator model pentru ceea ce se poate astazi antreprinde pe aria istoriei moderne si contemporane a Romaniei cu tot ce se afla in arhive.

Dl Braustein a purces de aceasta data pe un teren si mai vast decat precedentul: economia. Ne putem usor inchipui ponderea datelor stranse in arhive cu privire la prezenta evreiasca in industria si comertul iesean daca ne reamintim si numai celebra replica din „Scrisoarea pierduta” a lui Caragiale cu privire la exclusivitatea evreiasca asupra… „falitilor” din Iasi. Dincolo de umorul episodului caragialian, discutia principiala asupra valorificarii materialului cules si ordonat de dl Iancu Braustein poate porni chiar de la problema reala enuntata acolo: in ce masura rolul preponderent al artizanilor si comerciantilor evrei in implementarea capitalismului in aceasta parte a tarii mai poate fi privit astazi prin lentila traditionala a istoriografiei romanesti, inclinata sa accepte ab initio delimitarea fundamentala a Constitutiei de la 1866 dintre „romani” si „straini” si, in consecinta, sa trateze chestiunea formarii burgheziei „romanesti” ca pe un fenomen al concurentei opus celui al existentei burgheziei „evreiesti” active in Iasi, ca si in toate orasele si targurile Romaniei. Studiile germane si austriece de istorie sociala de care am cunostinta au eliminat de mult asemenea vetuste sechele (in ultima instanta) ideologice: intreprinderile si bancile unor Bleichröder, Rathenau sau Hermansky nu sunt tratate acolo catusi de putin in chip separat de cele ale unor Krupp, Thyssen sau Raiffeisen. Fara andoiala ca trebuie sa se tina seama de deosebirile calitative ale cadrului social romanesc fata de ce se intampla concomitent in Europa Centrala. Pe de alta parte, aportul initiativei economice „evreiesti” nu poate lipsi din nici o estimare lucida asupra procesului dezvoltarii economice a Romaniei moderne si a capitalismului autohton. Pentru orasul Iasi, cartile dlui Braustein reprezinta de aici ancolo un material indispensabil pentru asemenea proiecte.

Nu ne ramane decat sa speram ca volumele de fata, pentru care autorul merita admiratia si gratitudinea noastra, isi vor gasi cititorii pe masura.

Andrei Corbea
Iasi, noiembrie 2002