Am parcurs cu curiozitate si cu un interes crescand de la o pagina la alta manuscrisul volumului alcatuit de dl. Iancu Braustein, volum ce vede astazi lumina tiparului. Nu este vorba aici despre o carte de istorie, exploatand caile obisnuite ce conduc indeobste catre succesul de public: narativitatea, stilul, coroborarea iscusita a evenimentelor si individualitatilor. Ba, in aparenta, face parte din acea categorie de carti destinate bibliotecilor si meselor de lucru ale catorva specialisti – este o „bibliografie analitica“, un cataog ce enumera documente, consemnindu-le scrupulos continutul, cu alte cuvinte un „instrument de lucru“ pentru cei care, intr-o a doua etapa, s-ar incumeta sa „scrie istoria“, fie si pe placul (stilistic) al publicului. De fapt insa, lectura atenta a cartii dlui Iancu Braustein transforma in virtute acest „handicap“ – prin excelenta comercial – caci ea constituie de la inceput si pana la sfarsit o captivanta trecere in revista a materiei concentrate in documentele catalogate: o istorie a evreimii iesene prin intermediul acelui „filtru“ social si cultural privilegiat care, pentru istoria moderna a Romaniei, l-a constituit Universitatea din Iasi.

Dl. Iancu Braustein a concentrat in filele volumului de fata o munca imensa; domnia sa a consultat intregul fond arhivistic al Rectoratului Universitatii din Iasi, incepand cu anul infiintarii ei, 1860, pentru a extrage toate referintele, directe sau indirecte, cu privire la prezenta evreilor – ca studenti, profesori, ca aspiranti la bacalaureat, ca furnizori, ca personal auxiliar, si, nu in ultimul rand, ca obiecte al vexatiunilor politice si rasiste. Tabloul ce rezulta este uluitor prin sugestiile pe care le face istoricului societatii romanesti, chiar si numai din lectura rezumatelor aici inserate, caci el reconstituie intreaga complexitate a raporturilor dintre o comunitate religioasa, sociala si culturala atat de importanta (nu doar numericeste) pentru Iasul ultimilor 150 de ani precum cea evreiasca si Universitate, ca institutie reprezentativa pentru statul roman, pentru ideologiile dominante ale societatii romanesti si pentru creatia intelectuala romaneasca din aceasta perioada. Se inregistreaza astfel, ca printr-un seismograf ultrasensibil, toate tentativele de apropiere, toate rezistentele, adaptabilitatea si respingerea, contactul si conflictul, intregul spectru al tendintelor ce au insotit in existenta evreimii traitoare in Romania moderna procesul de aculturatie, de creare a unei clase mijlocii, emanciparea, marginalizarea, persecutiile, cu al doilea razboi mondial drept punct culminant. Rezultatul stradaniilor dlui Iancu Braustein, stradanii de care orice istoric preocupat de materia in cauza nu va mai putea face abstractie, constituie in sine un indreptar mai credibil (prin neutralitatea sa) decat multe alte aprecieri asupra atat de sensibilei chestiuni a convietuirii romanilor si evreilor in ultimul secol si jumatate.

In fine, desi nu in ultimul rand, se cuvine laudate devotiunea, putin obisnuita in zilele noastre, cu care autorul, spirit meticulos si ordonat, profesionist de elita al biblioteconomiei, a purces, si inca din proprie initiativa, catre o asemenea intreprindere ce respira o exemplara soliditate, „nonconformista“ in raport cu mesajul nerabdarii asurzitoare, cronicizate ca marca a erei noastre

Andrei Corbea
Iasi, iunie 2000