 Sponsorii RJH: B'nai B'rith International si Federatia Comunitatii Evreiesti din Romania |  |
| Evenimente § Articole | english version |
|
Primim pe adresa paginii noastre web multe marturii cum veti avea ocazia sa cititi in scrisoarea pe care am ales-o astazi pentru publicare. Aceasta scrisoare, scrisa cu revolta dar si cu o inexplicabila teama, reprezinta o marturie-simbol a ceea ce s-a intamplat in Ardeal in 1944. Comentariile sunt de prisos. Dupa mai bine de 60 de ani, memoria celor disparuti revine intr-o incercare disperata de a aduce pacea in sufletele celor care au fost martorii tragediilor umane dar nu au facut nimic pentru a le impiedica. Anul acesta vom intreprinde un efort cu totul special pentru a dezvolta o sectiune a acestei pagini dedicata exclusiv Holocaustului din Romania. O vom face in asa fel incat ea sa poata servi ca material documentar dar si didactic, sa poata oferi teme de reflectie dar si de actiune.
Spune ceva cuiva numele de Mauritius sau Moritz din satul Orosfaia, comuna
Milas, Judetul Bistrita-Nasaud? Daca da, va rugam negresit sa ne scrieti.
Vom incerca sa aflam tot ce se poate despre aceasta familie.
Stimati domni, In satul meu (unul mic) a existat o familie (cel putin) de evrei care in 1944 au fost deportati in lagar si nu s-au mai intors niciodata. Dar cred ca am uitat ceva: satul se numeste OROSFAIA sau in maghiara OROSZFAJA, comuna MILAS, judetul Bistrita-Nasaud iar numele meu este Alexandru C. In 1944 satul "a picat" in partea ungara in urma Dictatului de la Viena fiind sat de granita. De la mama mea (care s-a dus la Domnul in 2003) stiu unele amanunte -dureroase- despre momentul ridicarii acestor oameni de la casa lor de catre "honvezi". Stiu ca tot satul, cu mic si mare s-a strans la aceasta casa (care mai dainuie) si au asistat cu jale la aceasta tragedie incercad timid sa protesteze. Dar va imaginati ca nu era de facut mai nimic impotriva automatelor si a revolverelor. O data chiar i-am intrebat pe unii oameni mai in varsta (printre care era si tatal meu) "de ce nu i-ati dus peste granita in DELURENI (UILAC)-Romania ca nu erau decat 4-5 Km?" Mi-au raspuns: " ...chiar am incercat, dar barbatul (caci se pare ca erau un barbat si 3-4 femei), a zis ca femeile sunt prea greu de trecut iar el nu le paraseste.." Cele de mai sus le reproduc aproximativ din memorie si nu pot spune exact cum au stat lucrurile. Tot din memorie va pot spune ca familia (sau barbatul) se numea: Mauritius sau Moritz dar nu sunt sigur. Acuma deja va intrebati probabil ca eu de fapt ce vreau? Am multe motive sa va scriu. Nici nu prea stiu cu ce sa incep. Un motiv ar fi acela ca nu am gasit nici o informatie despre tragedia evreilor din satul meu (consatenii mei, sau cel putin a parintilor mei, nu?) in nici o pagina de internet, in nici un material despre victimele holocaustului. Un alt motiv este acela ca (chiar si cansatenii mei actuali) nu mai stiu aproape nimic despre cele intamplate si e nedrept. Ar mai fi intrebarea apasatoare "chiar nu s-a putut face nimic pentru a se evita o asemnea crima?". La nivel de state, la nivel de comunitati, la nivel de individ ? Aceste intrebari (si altele) dar si constatarea ca nu stiu macar numele oamenilor care au suferit aceste orori m-au determinat sa va scriu. Desigur ar fi multe de spus. Daca aveti posibilitatea sa-mi dati ceva informatii despre aceasta familie de evrei va raman recunoscator. Daca nu detineti informatii, inseamna ca trebuie facut ceva in acest sens caci nu trebuie date uitarii asemnea tragedii. Cu stima, Alexandru Catana
|
