Comemorarea Holocaustului: de ce abia acum?
60 de ani au asteptat cele un milion si doućsute de mii de victime (din care peste 95% au fost evrei), transformate īn fum, sapun, sau praf si pulbere, omagiul ce le era datorat de tarile europene precum si recunoasterea acestora ca partase prin comisiune sau omisiune, la marele macel planificat cu scrupulozitate germana de nazisti.
Ca multi altii, mi-am pus si eu īntrebarea "de ce abia dupa atīta timp?".
Am gasit cīteva raspunsuri, de genul "marele popor francez dotat cu sentimente umanitare", sau "rodul activitatii educationale a institutiei "Iad va-sem", sau "era ultima ocazie de comemorarea unei cifre rotunde īn prezenta fostilor detinuti, care depasesc acum 80 ani", explicatii poate reale, poate posibile, dar care nu constituie un raspuns coherent si suficient argumentat, privind cauzele care au determinat amploarea mondiala a acestei comemorari.
Fara a avea pretentia de a da un raspuns complect, īn cele ce urmeaza voi īncerca sa exprim cīteva supozitii. Dincolo de afirmarea politicoasa, diplomatica si uneori de circumstanta a sentimentelor de solidaritate cu victimele si legamīntul ca astfel de fapte sa nu se mai repete, actul īn sine are un profund caracter politic.Iar īn politica, nu se cunosc sentimente, ci doar interese, care īn cazul de fata, prin jocul hazardului, au coincis.
Singura mare putere mondiala, U.S.A, are un presedinte hotarīt sa nu mai accepte inadvertentele (ca sa ne exprimam diplomatic) repetate ale unor conducatori de state europene, care au uitat de ajutoarele americane esentiale primite īn timp de pace si mai ales pe timp de razboi. Aceste state cred ca pot deveni hegemonice folosind O.N.U, politica concilianta fata de amenintarea terorista si opozitia constanta la initiativele americane de lupta antiterorista, de instaurare a democratia īn unele state musulmane.
Se impunea un mesaj-avertisment politico-diplomatic, iar comemorarea holocaustului era un moment extrem de potrivit, acum la īnceputul unui nou mandat prezidential: a li se aminti popoarelor si conducatorilor Europei despre vinovatia ce nu se poate prescrie, privind responsabilitatea sacrificarii a sase milioane de evrei, proprii lor cetateni, dar mai ales, ca atitudinea de fronda politica, risca sa produca un nou cataclism mondial, cu consecinte imprevizibile.
Cu putin timp īnainte, o comemorare asemanatoare a avut loc la O.N.U, bastion al antisemitismului si anti-israelismului concretizat īn nenumaratele rezolutii de condamnare (sprijinite automat de mai toate tarile europene) a politicii statului iudeu, vinovat ca īndrazneste sa-si apere existenta si independenta.
Kofi Anan, dirijorul corului anti-israelian, prins cu fraude de drept comun, cerseste izbavire de la Statele Unite si presedintele american, īncīt comemorarea holocaustului era un moment extrem de potrivit de a-si dovedi echidistanta fata de membrii organizatiei pe care o conduce.Īn asa fel, ca de rīndul acesta a tinut o cuvīntare de-dreptul īnduiosatoare privind neamul evreilor, daca nu s-ar cunoaste adevaratele lui sentimente antisemit-anti-israeliene, dovedite prin fapte.
Si tot cu putin timp īnainte, cancelarul german a pledat, īn Japonia fiind, despre vointa si dreptul Germaniei de a face parte din Consiliul de Securitate al O.N.U., dupa ce se opusese vehement politicii internationale americane. Comemorarea holocaustului era un moment extrem de potrivit pentru a se aminti adeziunea cvasi-unanima a poporului german la politica hitleriana si ca din susnumitul for nu pot face parte decīt tarile care au participat la distrugerea masinii de razboi nemtesti.
Noul stapīn al Rusiei, Putin, care tīnjeste dupa gloria apusa a fostului imperiu comunist, abia definitivase cu Asad al Siriei urzelile privind mentinerea starii de īncordare la frontiera de nord a Israelului.Comemorarea holocaustului era un moment extrem de potrivit, de a aminti lumii īntregi, rolul Armatei Rosii, care īn drumul spre Berlin, a descoperit si eliberat lagarul de la Auschwitz-Birkenau (un rod al pactului Molotov-Ribentrop).
A fost prezent si Chirac, comandantul-sef al razmeritei antiamericane, cel care si-a pus consilierii sa elaboreze planurile de reparare a "acelei erori istorice, numita statul Israel", care prevede masurile ce vor duce la stergerea lui de pe harta prin anii 2015.
Realegerea presedintelui Bush, l-a trezit din visul grandorii napoleoniene de a face din Franta prima putere din lume, si-a restructurat comportamentul agresiv, a recunoscut contributia tarii sale la masacrarea propriilor ei cetateni de neam evreu si a folosit comemorarea holocaustului ca un moment extrem de potrivit, pentru a semnala īntregei lumi, pioasa dorinta de reconciliere cu democratia americana.
Uniunea Europeana, luīnd pilda de la corifeii sai, dupa ce acceptase sa devina o unealta a tendintelor supremationiste franco-germane, dupa ce asigurase fonduri anuale de sute de milioane de euro folosite de Autoritatea palestiniana pentru intensificarea atacurilor teroriste, si-a īncolonat pletora de organisme, prezentīndu-se frumos aliniati la comemorarea holocaustului, moment extrem de potrivit de exprimare a condamnarii antisemitismului, care creste an de an īn mai toate tarile U.E.
Si au mai fost prezenti presedinti de stat si sefi de guverne din tarile apusene si foste comuniste,
- dintre care unele au avut forta si curajul de a admite contributia guvernantilor din epoca respectiva la genocidul comis īn propriile lor tari (Polonia, Romania, Ungaria), facīnd din comemorarea holocaustului un moment extrem de potrivit de exprimare a vointei de a curma din radacini manifestarile antisemite si xenofobe,
- si altele care nici pīna azi nu si-au recunoscut propria participare la holocaust, cum este cazul Austriei, Belgiei, Olandei, Croatiei, Greciei, care īsi imagineaza ( din marginire politica si o rau īnteleasa mīndrie nationala) ca simpla si formala lor prezenta la comemorarea holocaustului este un moment extrem de potrivit de a se spala definitiv de pacatele trecutului din tarile lor.
Pentru Israel, lectia holocaustului este unica: a fost necesara sacrificarea a 6 milioane de evrei pentru a se reconstitui un stat propriu, pe vechiul lui teritoriu, care constituie o garantie ca istoria nu se ve mai repeta nicaieri īn lume.
P.S. Multi si-au pus poblema lipsei presedintelui Bush la un eveniment de asemenea amploare.
Īmi permit sa cred ca semnificatia este destul de transparenta: a se lua la cunostiinta ca presedintele Statelor Unite ale Americii a considerat ca participarea sa implica īntīlniri cu diferiti sefi de state sau guverne, pe care la momentul respectiv le-a socotit ca premature sau nepotrivite.
Prof. Dr. Mihael Elias
- inapoi la pagina Evenimente -
|