 Sponsorii RJH: B'nai B'rith International si Federatia Comunitatii Evreiesti din Romania |  |
| Evenimente § Adevar istoric si istorie traita | english version |
|
In haosul institutiilor republicii de la Weimar, a unei democratii fara de autoritate, pe fundalul unui nationalism larg raspindit si a unei dorinte de revansa fata de Europa, fara a ridica statui evreilor, Hitler a venit la putere, prin alegeri, in Germania in 1933. Apoi se stie ce a urmat si pentru Europa si pentru democratie, dar in special pentru evrei. Romania de 14 ani tot tranziteaza spre democratie. De-a lungul acestei perioade a reusit sa isi reduca numarul partidelor politice reprezentative (poate singura realizare demna pentru dinamica institutionala a democratiei), a reusit alternanta la guvernare (1996, 2000). Dar nu a reusit sa blocheze ascensiunea extremismului de dreapta. A nationalismului xenofob si antisemit. In numele valorilor democratiei, a libertatii de exprimare si asociere, PRM a urmat o traiectorie ascendenta. Rezultatele obtinute la alegerile din 2000 precum si pozitiile pe care le ocupa in sondajele din perioada 2001-2003 releva ca PRM are resurse pentru a repeta performante electorale, cel putin la nivelul anului 2000. Riscul este real. Sansele exista intrucit criza sociala in Romania nu s-a stopat, saracia nu a diminuat, in pofida datelor statistice viata oamenilor nu este mai usoara, polarizarea sociala este reala, coruptia se combina cu servicii publice falimentare, prost gestionate, care deservesc cetateanul. Politic, am vazut la treaba tot spectrul politic. Numai PRM si al sau lider au stat, de 14 ani, fie in opozitie fie in umbra puterii. Autoritatea statului este slaba. Clientelism politic, o relatie nesanatoasa, prea dependenta intre lumea politica si cea a afacerilor. Persoane tinere si in virsta fara repere, se simt abandonate de o societate care pare sa traiasca numai din viraje. Extremismul PRM pare ca aduna suporteri intre oamenii tacuti, in timp ce societatea politica si cea civila, care isi aroga calitatea de a intelege lumea, nu reactioneaza pentru a stopa ascensiunea unui partid si a unui lider pentru care antidemocratismul si toate celelalte adjective extreme ale politicii ii sint doctrina si ideologie. Nebunul nu este nebun, societatea nu s-a incumetat sa il infrunte. Uneori dimpotriva, l-a sustinut. Republica de la Weimar e pe aproape, spunea nu demult, intr-un interviu, Radu Ioanid. Cel putin ca atmosfera, in ultima luna cred ca ne-am cufundat in ea. Astazi, dupa ce C.Vadim Tudor, liderul PRM, a dezvelit statuia lui Y.Rabin la Brasov, societatea romaneasca imi pare ca tot nu s-a trezit. Temele de discutie sint colocviale, de exemplu daca este un gest politic, daca avem sau nu nevoie de o astfel de statuie, daca senatorul C.Vadim Tudor este anti sau filosemit sau alte subiecte ce pot fi considerate colaterale. Cred ca altele sint problemele reale daca Romania vrea sa militeze impotriva extremismului, sa faca gesturi concrete. Autoritatile centrale si locale trebuiau de mult sa abandoneze pasivitatea si sa nu permita dezvelirea pe spatiul public a unui monument fara autorizatii legale. Autoritatile centrale si locale trebuie sa se mobilizeze si sa nu dea aceste autorizatii unui partid extremist care incearca sa isi asume memoria unei personalitati politice israeliene, devenita simbol al luptei pentru pace. Chiar si in democratie demagogia si populismul au limite. Societatea civila are datoria de a-si exprima in mod direct, intr-un spirit militant, repulsia fata de extremismul PRM. Lupta impotriva antisemitismului, a rasismului, a oricarei forme de discriminare, impotriva intolerantei este o reactie ce transcende culoarea politica a fiecaruia dintre noi. Sa se fi uitat oare atit de repede lectia celui de al doilea razboi mondial cind impotriva hitlerismului s-au generat aliante intre forte politice atit de deosebite, dar care erau, inainte de toate, antifasciste? In pofida vointei familiei Rabin se poate expune o statuie pe spatiul public care sa simbolizeze personalitatea lui Y.Rabin. Intrebarea nu este una retorica si are un singur raspuns : Nu! Folosirea unui simbol ce nu iti apartine este un act de uzurpare. Mai mult, cel care a urcat pe soclu pe Ion Antonescu, cu ce miini il poate pune pe un soclu pe Y.Rabin? In politica nu exista morala, dar trebuie sa existe solidaritate pentru valorile democratiei. Sint momente in evolutia oricarui sistem democratic cind aceasta solidaritate inseamna actiune politica, nu numai discurs politic. A sosit cred unul dintre acele rare momente cind institutiile democratiei trebuie sa dea un examen intr-o situatie limita... Justitia, care trebuie sa fie dincolo de partizanantul politic, nu reuseste de ani de zile sa ingradeasca manifestarile extremiste ale lui C.Vadim Tudor, cum sint discursurile profund antisemite, antidemocratice, antimaghiare sau antirroma, inaltarea de statui lui Ion Antonescu, negarea Holocaustului evreilor din Romania si a responsabilitatii institutiilor statului roman din acea perioada.
La toate acestea cred ca ar trebui sa reflectam in aceste zile, sa formulam raspunsul si sa reactionam civic si politic.
|
