In octombrie 1941 si in iunie 1942 au fost evacuati din orasul Cernauti (Bucovina) 32.435 de evrei (potrivit documentelor oficiale ale vremii). Evreii erau ridicati noaptea de "echipe de evacuare" alcatuite dintr-un functionar (delegatul Guvernului), un elev jandarm si un delegat al politiei. Cei ridicati aveau dreptul sa ia cu ei doar un bagaj de mana cu strictul necesar. Erau obligati sa isi vanda obiectele de valoare Statului, primind in schimb "despagubiri" in marci germane provenind dintr-o emisiune speciala pentru teritoriile ocupate din Est (care nu erau valabile nicaieri altundeva in lume). Obiectele descoperite nedeclarate erau confiscate. Nu aveau voie sa ia asupra lor lei romanesti si nici o alta valuta in afara marcilor germane respective. In plus, evreii trebuiau sa isi achite inainte de "plecare" impozitele! Inghesuiti in trenuri, erau transportati in Transnistria, unde erau inchisi in ghetouri.

In septembrie 1942 mai erau inregistrati in evidente 16.390 evrei in Cernauti (si se preconiza deportarea a inca 6.234). Printre cei care au ramas se numara si familia bijutierului Iacob Schaerf, retinut in Cernauti pentru a participa la evaluarea bijuteriilor jefuite de la cei deportati. Intra in practica autoritatilor vremii sa foloseasca fortat evrei pentru a distruge evrei sau expresii ale culturii si civilizatiei lor (cum ar fi folosirea evreilor la distrugerea unor cimitire evreiesti).

Iacob Schaerf detinea o autorizatie speciala de munca (fiind angajat al Intreprinderii "Argenta"), ceea ce insemna ca "se bucura de toate drepturile si avantagiile acordate evreilor intrebuintati in campul muncii". In autorizatie mai sunt trecute numele sotiei (Lina), a fiicei (Ruth) si ale socrilor (Isac si Henie Ziegler). Fotografia de pe document o include si pe Gisia Ziegler, vara sotiei lui Iacob, ramasa orfana de la 4 ani, care locuia cu familia Schaerf.

Un alt membru al familiei care detinea o autorizatie speciala de munca a fost Isac Ziegler. El avea un atelier de haine clericale si era croitorul episcopului, care isi avea rezidenta in Cernauti in cladirea numita "Rezidenz". (Familia Schaerf statea pe Strada Universitatii, nr. 9 si Rezidenta era vizavi). Cand au inceput deportarile in Transnistria, episcopul a emis o scrisoare in care solicita permisiunea de a pastra croitorul lui personal si al Rezidentei in Cernauti. Asa au primit Isac, Henie si Gisia Ziegler, dovada de "intrebuintare in campul muncii" - un adevarat "certificat pentru viata" in acele momente tulburi ale istoriei...

Dar nu toti membrii familiei au putut ramane in oras. Mai mult de 30 au fost deportati in Transnistria, unde majoritatea si-au gasit sfarsitul. (Iacob Schaerf trimitea de acasa bani cui se putea, chiar si celor care nu ii erau rude.) Cei care s-au intors nu mai aveau unde sta si au locuit luni de zile cu Iacob Schaerf si Isac Ziegler (unul statea la etajul III, celalalt la etajul I in acelasi imobil de pe Strada Universitatii).

In timpul razboiului, fratele Linei Schaerf a incercat sa treaca granita in Romania; a fost insa prins si arestat. Pentru a fi eliberat, familia Linei a trebuit sa predea cheia locuintei fratelui (cu tot ce avea inauntru) doctoritei penitenciarului, o anume Lenova (evreica).

Fratele mai mic al lui Jacob Schaerf, Moritz, isi facuse studiile in Franta, unde obtinuse o diploma de inginer mecanic. Se casatorise apoi cu Marie (care era crestina) si se stabilise la Lyon. La sfarsitul razboiului, Iacob Schaerf a aflat ca Moritz pierise la Auschwitz de mana odiosului dr. Mengele, in urma administrarii unei injectii cu petrol. A turnat atunci brosa de aur din imagine, menita sa pastreze vie amintirea fratelui sau.

Multumim doamnei arhitect Ruth Schaerf Sharvit din Haifa (Israel), fiica lui Iacob Schaerf, pentru bunavointa de a fi pus la dispozitia proiectului Romanian Jewish Heritage aceste imagini si marturii.