Chiar daca vestigii ale prezentei evreilor din Banat dateaza din secolele II-III e.a., existenta Comunitatii Evreiesti din Timisoara a fost mentionata in documentele de predare a cetatii, incheiate, in 1716, de comandantul trupelor turcesti cu comandantul armatei austriece, printul Eugeniu de Savoia. In cimitirul vechi de rit spaniol se afla morminte din perioada ocupatiei turcesti , din care cel mai vechi este cel al lui Azriel Assael, decedat in 1636, care a fost rabin si chirurg. La un veac de la Disparitia acestuia, Rabinul Meir Amigo si alti patru evrei din Istanbul au fost autorizati sa se aseze in oras. O data cu inceperea introducerii drepturilor cetatenesti in Imperiul Austro-Ungar, s-a dezvoltat numeric Comunitatea Evreilor din Timisoara, ajungand la aproape 7000 de persoane, in perioada Primului Razboi Mondial (aproximativ 10% din totalul populatiei).

O personalitate deosebit de importanta in galeria rabinilor Timisoarei o reprezinta Oppenheim sau Oppenheimer Zvi Hirsh ben David (1821-1859), supranumit "Gaon Rabbi Herschele Temeswarer". El a fost o personalitate religioasa ce s-a bucurat de recunoastere europeana, iar mormantul sau, construit in stil mausoleu, a devenit un loc de pelerinaj pentru evrei si neevrei. Primul rabin al Timisoarei a fost Rabinul sefard Iacob Moises (1739-1741). Iacob Wolf - ce pastorea in prima sinagoga din cartierul Cetate, sau "Judenhof", pentru aschenazimisi sefardimi deopotriva - a devenit, in 1764, "Oberrabbiner al Transilvaniei" la Alba Iulia, centrul vietii iudaice la acea vreme, unde erau 3000 de evrei. In anii 1879-1908, in Sinagoga din Cetate a pastorit Rabinul-savant dr. Mauritiu Lowy, caruia i-a urmat, pana in 1970, Maximilian Drechsler. In Templul Ortodox din Iosefin au oficiat, succesiv, Prim Rabinii Shuck, tatal si fiul.

Prof. Oscar Schwartz consemneaza in lucrarea sa Trecutul si prezentul comunitare evreiesti din Timisoara si Banat : "Razboiul al doilea mondial si persecutiile evreilor ce le-au precedat, si-au revarsat umbra urii si asupra evreimii timisorene, ca si asupra intregii evreitati din Romania". In acest context, sa ne gandim doar la cele 2833 de persoane care au fost trimise la munca obligatorie pana in 1943. Aceste tabere in care umilintele, ura ferocitatea umana si-au aratat, mai tot timpul, coltii, i-au dezradacinat pe oameni din profesiile pew care le practicau inaitea razboiului, schimbandu-le iremediabil soarta.

O data cu inflorirea vietii comunitare, dupa 1867, anul reconcilierii austro-ungare sunt construite la Timisoara sase sinagogi. "Sinagoga Mare" - de rit neolog - din Cetate, a fost edificata intre 1863 si 1864.

Corespondentul local al gazetei "Ben Chanania" consemna, la 4 octombrie 1865, despre valoarea lucrarii "bizantin-arabe-inainte de toate, o opera de arta". Imparatul Franz iosef, aflat la Timisoara, in anul 1872, pentru a vedea ravagiile facute de inundatiile din aceasta zona, a vizitat aceasta sinagoga, unde a fost intampinat de Obberrabiner dr. Hirschfeld. Constructie in stil, maur, unicat arhitectonic in orasul de pe Bega, aceasta este o nestemata a orasului, care, asemeni celei neologe din cartierul Fabric, ce are o valoare greu de estimat, a devenit azi inaccesibila enoriasilor.

Intre 1906 si 1910, este construita Sinagoga Ortodoxa din cartierul Iosefin, singura practicabila la aceasta ora. Cele trei sinagogi apartin azi traditiei orasului, fiind o durere, pentru toti cei care le-au vazut in perioada lor de inflorire, felul in care fiecare zi este un pas in plus spre disparitie.S-a incercat transformarea Sinagogii din Cetate in Filarmonica, lucru ce ar fi fost benefic atat pentru comunitatea locala, cat si pentru obstea iudaica, dar aceasta initiativa pare sa fi incremenit in proiect. Sinagoga din Fabric ar necesita reparatii implicand sume impresionante, pe care nimeni, deocamdata, nu se angajeaza sa le suporte.

Prof. Oscar Schwartz nota in lucrarea sa despre istoria comunitatii timisorene: "Privind acest trecut , cuprinsi de cracterul efemer al vietii, ne simtim indemnati a repeta dictonul Sic tranzit gloria mundi...". Si, totusi, pentru ca timpul sa nu mature cu nonsalanta macar unele materiale, s-ar mai putea face ceva. E nevoie, insa, de vointa, de posibilitati si, in primul rand, de credinta neclintita ca salvarea acestor edificii chir merita efortul!

De-a lungul secolelor, putem urmari rolul pe care l-au avut evreii la inflorirea vietii economice si culturale a orasului de pe Bega. Industriasi, conducatori de mari intreprinderi si banci, medici, avocati, profesori reputati, editori de ziare si reviste, membrii comunitatii mozaice au inghitit peisajul multietnic al acestor pamanturi. Pentru meritele de care au dat dovada unii reprezentanti ai comunitatii evreiesti din Timisoara, au fost innobilati cu titlul de "baron".

Cea mai de seama personalitate a evreimii banatene a fost baronul Ignatz S. Eisenstadter, din Buzias, presedinte al Comunitatii Evreilor, in 1866, si al organizatiei "Hevra Kadisha". El a desfasurat numeroase opere de mecenat si a sprijinit propasirea socio-culturala a urbei. La inhumarea sa au luat parte 10000 de persoane din Timisoara si din imprejurimi, reprezentand toate nationalitatile ce convietuiau in Banat. Primul deputat evreu din regiunea Banatuluia fost Frederic Hajdu, iar Armin Breir a fost medicul sef al comitatului Timis. Chemarea evreilor catre profesia de gazetar s-a manifestat in modul cel mai evident si la inceputul secolului trecut, Nicolae Lendvai ocupand functia de redactor-sef al principalului ziar in limba maghiara, iar Samuel Kasztriener conducea publicatia "Temeswarer Volksblatt". Unitatea bancara condusa de Sigismund Szara a creat edificii industriale cu peste o mie de locuri de munca, lucru care, la acea vreme, a contribuit la cresterea nivelului de trai al locuitorilor acestui oras.

Un loc deosebit in dezvoltarea industriala a orasului l-a ocupat Fabrica de Medicamante si Articole Chimice, condusa de Geo Brayer, ce a devenit furnizor al Curtii Regale. Directorii Fabricii "Industria Lanii", Alexandru Naschitt si Victor Klein, erau in acelasi timp, presedinti ai Asociatiei Industriasilor din Banat. Ei se inscriu intr-o foarte lunga lista de conducatori de unitati economice, dintre care enumeram doar pe Alexandru Bernstein, directorul Fabricii de Manusi, Ernest Vermer, directorul Fabricii de Manusi, Leon Gaus, directorul Fabricii de Umbrele, Oscar Szidon, directorul faimoasei Fabrici de Bere de la Timisoara.

Daca azi in Israel, Statele Unite, Canada, Germania sunt numeroase personalitati ce provin din urbea banateana, mica obste evreiasca din Timisoara, ce numara acum aproximativ 600 de suflete, are in randurile sale cateva nume ce fac cinste intregii comunitati. Sa ne gandim doar la prof. dr. Benedict Menkes, biochimistul prof. dr. Geza Deutsch, hematologul dr. Gheorghe Rudas, stomatologul prof. dr. Robert Nussbaum, prof. dr. Mihai Elias, prof. dr. Maria Neumann, o reputata matematiciana, si istoricul Victor Neumann, cercetator ce s-a aplecat, de-a lungul anilor. Asupra studierii istoriei comunitatii evreiesti banatene.

Comunitatea Evreiasca din Timisoara nu ar putea fi niciodata privita ca o entitate de sine statatoare. Evolutia sa, in vremuri de deschidere, dar si in timpuri in care mintea oamenilor parea sa fi fost intunecata de microbul antisemitismului, s-a impletit, in modul cel mai natural cu putinta, cu viata cetatii. Iar locuitorii urbei de pe Bega nu au aratat, de-a lungul timpului, doar acea mult clamata "toleranta", care insa te pune, spiritual, in neplacuta stare de "tolerat", ci si respect, prietenie si, de foarte multe ori, o sincera admiratie. Asa cum nu putem generaliza lucrurile in rau, nu le putem absolutiza nici in bine. Chiar si in acest oras multicultural se mai intalneste cate o zvastica ratacita pe o cladire sau vreun manifest neo-legionar, dar orasul cultural Timisoara, intelectualitatea, studentimea si, nu in ultimul rand, liderii locali vin cu interes si deschidere spre membrii comunitatii.

Nu stiu in cate orase, nu doar din Romania, ci si din lume, sunt atatia oameni de cultura, neevrei evident, care sa cunoasca in detaliu sarbatorile iudaice, semnificatiile lumanarilor de Hanuca, motivatia Sederului de Pesah sau rostul postului de Iom Kipur. Nu stiu in cate orase presa reflecta cu o atata de mare obiectivitate manifestarile organizate de comunitatea timisoreana. "Renasterea Banateana", "Agenda Zilei", "Prima Ora" si "Timisoara" sunt cele patru cotidiane intotdeauna prezente, prin redactorii lor, la invitatiile adresate de Prim Rabinul dr. Ernest Neumann, personalitate care a depasit cu mult granitele pastoririi unei comunitati inchise, fiind recunoscut unanim ca unul dintre cei mai importanti membrii ai comunitatiii locale. Este, insa cert, ca Timisoara s-ar incadra oricand intr-un asemenea ipotetic top.

Am incercat prin materialul de fata, sa translam de la o lume demult apusa, cand comunitatea numara 12000 de persoane si aproximativ 10 procente din totalul populatiei locale la obstea actuala, care reuneste 600 de suflete. Adica...0.2%! Dincolo de inerenta asimilare, de rata majoritara a casatoriilor mixte, a imbatranirii si, uneori, chiar a amneziei colective, aceasta comunitate se incapataneaza sa supravietuiasca la umbra falniciei sale de odinioara.

In 1919, s-a infiintat Liceul Confesinal Israelit din Timisoara, ce se compunea din invatamantul gimnazial real de opt clase si din patru clase de scoala comerciala. La inceputuri s-a pus in mod acut problema limbii in care sa se predea, argumentul sionistilor fiind ca trebuie pregatiti oamenii care vor pleca in Israel si care ar trebui sa cunoasca limba stramosilor, iar cei mai multi considerau ca, pentru a fi cetateni utili si folositori Statului Roman si pentru a se putea integra social aici, singura posibilitate ar fi romana. Argumentele celor din urma au fost hotaratoare, astfel urmand ca studiului limbii ebraice sa se dedice doar doua-trei ore pe saptamana, urmand ca, dupa un timp, sa se introduca si studiul religiei, geografiei Israelului si istoriei evreilor, in limba ebraica.In calea liceului s-au abatut numeroase dificultati. Cea mai mare problema o reprezenta faptul ca invatamantul propriu-zis era divizat in patru localuri distincte. Aceasta peregrinare a profesorilor dint-o parte in alta a orasului a luat sfarsit o data cu prilejul construirii, sub supravegherea dnei ing. Gida Neubauer, a unei cladiri ce urma sa adaposteasca lacasul educational.

In 1929, s-au deschis si portile unui internat in conditii foarte bune pentru acele vremuri, acesta fiind momentul cand spre scoala de aici au inceput sa vina elevi din intreaga tara. Datorita pregatirii acumulate in timpul liceului, multi ditre absolventi au devenit profesori, avocati, medici, oameni de stiinta si artisti renumiti. Studiul enciclopedic, ferit de dogmatismul religios, a fost la baza acestei impresionante diversitati a profesiilor. Peste 90% dintre acestia au parasit tara in anii ce au urmat absolvirii, integrandu-se la fel de bine in societatea israeliana si in alte tari. Sa ne gandim doar la Ioan Holender, reputatul director al Operei Vieneze, functie in care, de-a lungul timpului, au stat doar personalitati de prima mana.

Valurile unei vieti, prezentate de curand intr-un volum de memorialistica, l-au purtat pana la aceasta demnitate, fiind azi cea mai reprezentativa figura a Timisoarei in strainatate. Pe o foarte lunga lista i se alatura, dintre absolventii Liceului Evreiesc din Timisoara, cercetatorul poeziei medievale evreiesti Ezra Fleisher, ce a facut o cariera europeana remarcabila. In Israel s-au stins urmatorii profesori: dr. Ligeti Samuel, ce nu era doar profesor, ci si presedintele curatorumului; Abraham Taub; Rabinul Abraham Schonfeld; Bela Vas; dr. Arthur Weiss; Feodorna Weiss; Mordehai Wieder, Hugo Herschovits.

Prim Rabinul dr. Ernest Neumann a debutat la catedrala frageda varsta de 24 de ani. Isi aduce si azi aminte cu mare placere de acei ani. O intamplare deosebita? Cand cei care au venit pentru a-si sustine examenele, din intreg Ardealul, au fost tratati de tanarul dascal cu inghetata si prajituri de la vestita, pe atunci, cofetarie "Mann". O initiativa cel putin revolutionara pentru acele vremuri! Alaturi de Prim Rabin, si azi isi mai aduc aminte de elevii acestui liceu Francisc Frucht(poetul Anavi Adam),Oscar Schwartz, Maria Neumann, Ezra Bergler.

Poet, dramaturg, scriitor, profesor, Francisc Frucht - cunoscut in lumea literara timisoreana ca Anavi Adam - este una dintre figurile pitoresti ale urbei. Ajuns si el la venerabila varsta de 94 de ani, este la fel de activ ca in anii tineretii. Minte clara si critica, mereu creativa, Anavi Adam incearca, trecand peste lipsa investitiilor in cultura, sa isi vada piesele puse in scena... In urma cu exact un an, domnia sa a fost recompensat cu titlul onorific acordat de Consiliul Local, pentru intreaga activitate literara care a condus la cresterea prestigiului Timisoarei.

Atat pentru liderii locali, cat si pentru reprezentantii presei din localitate, Comunitatea Evreiasca este cel mai clar simbolizata de Prim Rabinul dr. Ernest Neumann. Domnia-sa nu este doar imaginea unei pastoriri exemplare a unei comunitati ce a scazut dramatic din punct de vedere numeric, ci si cel mai clar exemplu al prieteniei interetnice.

Privilegiul castigat de Prim Rabinul dr. Ernest Neumann este, in mod paradoxal, invers proportional cu numarul foarte mic al etnicilor evrei, mentinand, astfel, o comunitate pe care cele mai triste previziuni o considera pe cale de disparitie, in centrul vietii religioase. In 62 de ani de cariera rabinica, "tolba" de amintiri a Prim Rabinului a adunat mii de nume, evenimente, intalniri. Mai pretioase chiar si decat documentele adunate in arhiva comunitatii sunt memorarile sale. Domnia-sa a venit la Timisoara, la incheierea studiilor rabinice la Budapesta, in anul 1941. Incepandu-si carira ca profesor la Liceul Israelit, dr. Ernest Neumann a devenit, in scurt timp, Prim Rabinul comunitatii evreiesti neologe, desfasurandu-si activitatea in Sinagoga din Fabric, ca urmas al Prim Rabinului dr. Iacob Singer.

In scurt timp, tanarul rabin, a reusit sa cucereasca aprecierea colegilor sai mai in varsta si inimile enoriasilor timisoreni. Vastele cunostinte, elocinta si spiritul diplomatic l-au consacrat de la inceput. In tragicele vremuri ale razboiului, in anii comunismului si in cei ce au urmat revolutiei, reuseste, in aceiasi masura, sa pastreze linia echilibrului, fiind un promotor convins al ecumenismului. Presedentia Romaniei, foruri locale, nationale si internationale, i-au acordat distinctii prestigioase si acest sir al aprecierilor pentru intreaga sa activitate isi continua drumul. Personalitatea sa este, poate, cel mai bine ilustrata prin cuvintele Mitropolitului Banatului Nicolae Corneanu, prezente in Caietul Cultural R.E. - "Ideal si impliniri"(volum ingrijit de Iulia Deleanu): "Oameni precum Eminenta Sa Prim Rabinul dr. Ernest Neumann sunt mai mult decat necesari in vremea de acum, ca unul care constituie un exceptional reper moral pentru noi toti".

Cand in Timisoara comunitatea evreilor numara 12000 de suflete, am fi avut, poate, nevoie de pagini intregi pentru a enumera personalitatile ce au imbogatit prin contributia lor viata Cetatii. Azi, insa, prezentul pare foarte arid in comparatie cu trecutul. Totusi cea mai importanta figura a comunitatii evreiesti peste hotare, fiind si un simbol al orasului de pe Bega, este, azi, Ioan Holender. Directorul uneia dintre cele mai importante institutii muzicale din lume, acesta a primit titlul de "Cetatean de onoare" al urbei si cea mai inalta distinctie a prefecturii Timis. Personalitate aflata la rascrucea dintre stilul boem si concretetea manageriala, "Holi", cum il numesc prietenii sai din Timisoara, a dezvoltat o filosofie de viata originala pe care o impartaseste, intre doua tigari, tuturor celor care ii castiga interesul.

Oscar Schwartz este omul care, la cei 92 de ani ai sai, reuseste, indiferent de ce varsta ai avea, sa te cucereasca prin spiritul sau tonic. Cu zambet fin si prietenesc intampina orice tanar ce ar vrea sa-i adreseze o intrebare, aceasta fiind, de fapt, cea mai mare bucurie a sa dupa ce a cercetat, ani de-a randul, istoria comunitatii iudaice fara a putea sa impartaseasca cunostintele acumulate celor mai tineri. Nu il sperie nici cunostintele minimale si nici ignoranta. Si azi, el scrie si lucreaza in fiecare zi. Nu ii este nicidecum usor, fapt ce cu discretie il marturiseste...Domnia-sa a fost, pana de curand, cooficiant al Sinagogii din Fabric, unde l-a acompaniat, intr-o perfecta simbioza, pe Prim Rabinul dr. Ernest Neumann.

Cine este acest om de care cei mai multi se aporopie ca de un bunic plin de caldura? S-a nascut in septembrie 1910, la Viena, unde a urmat cursurile Academiei de Stiinte Economice si Facultatea de Filosofie. Cariera didactica a inceput-o la Sighet si, din fericire, a parasit acest oras inaintea tragicelor evenimente ce au marcat comunitatea evreiasca de acolo. La Timisoara a fost cel care "a pus pe picioare", doua scoli medii (Scoala Tehnica Medie si Scoala Tehnica de Administratie Economica). Pasionat, deopotriva, de matematica, literatura si istorie. Domnia-sa s-a aplecat asupra studierii vietii evreiesti din arealul european, concentrandu-se cu preponderanta asupra meleagurilor noastre. Il poti gasi oricand in lumea ideilor, studiind ori o formula de matemetica, ori traducand in romana poeziile lui Nicolaus Lenau, sau, de cele mai multe ori, citind tomuri de mii de pagini despre istoria evreimii.

Tineretul timisorean nu este, cum ar putea crede unii, pe o aripa putin "scrantita" si plina de initiative irealizabile.

La Timisoara, cei tineri sunt parte a evolutiei comunitatii, necesitate pe care Prim Rabinul dr. Ernest Neumann a inteles-o ca pe un lucru firesc. Daca pe vremuri nu de mult apuse, principala preocupare o reprezenta corul, acum, datorita existentei clubului O.T.E.R., activitatea sa este extrem de diversificata. Nu exista saptamana in care sa nu se celebreze Oneg Sabat-ul, indiferent de faptul ca participa 8, 15 sau 40 de persoane. Clubul comun al tineretului si generatiei mijlocii este un spatiu care este imposibil sa nu te tenteze spre a-i calca pragul. Andrei Schwartz, Tina Sas, Jana Codreanu, Laura Vulcanescu, subsemnata si multi altii suntem dintre acei care avem convingerea ca acest club poate trai doar daca il simtim ca pe o a doua casa. La aceasta atmosfera contribuie substantial prezenta voluntarilor "Joint" israelieni, Moriah si Danny Farkash, care catalizeaza miscarea tineretului evreu din acest oras.

Daca nu se investeste in noua generatie incredere, atentie si, mai prozaici fiind, chiar resurse materiale, viitorul acestei comunitati poate imbraca acele sumbre haine pe care cei mai pesimisti le prezic.La aceasta convingere suntem convinsi ca subscrie si cea care se ocupa de tineret in cadrul comunitatii timisorene, dna Sari Hasan, care sprijina cu inima deschisa toate proiectele acestora.

Daca in mod obisnuit, parintii sunt aceia care isi indruma copiii, in ceea ce priveste educatia iudaica de la Timisoara, regula pare sa se fii inversat. Mai intai au venit copiii, au invatat in decursul seminariilor istoria, obiceiurile, cantecele si apoi "le-au predat" la domiciliu. Acum, insa, se observa o activitate a celor de varsta mijlocie, coordonati de dna Mariana Marcu, ei incepand sa redescopere o lume de care pentru mult timp s-au indepartat, de teama sau din cauza grijilor cotidiene.

"Doamna Cimponeriu", "Doamna Bela" si doar pentru cei mai curajosi, adica voluntarii israelieni Moriah si Danny, "Bela" este cea care stie tot, coordoneaza tot, monitorizeaza absolut toate evenimentele, Unii se tem de vocea ei sonora, dar majoritatea stiu ca este mereu manata de bune intentii. Secretara comunitatii timisorene este un fel de arhiva pe doua picioare, ce nu se lasa niciodata invinsa de greutatile pe care vremea si vremurile i le astern in cale...

In dorinta de a-i face pe cei in varsta sa nu se simta doar asistatii unui sistem de ajutor social, ci parte a unei familii mai vaste, a inceput, si la Timisoara, vizitarea celor ce implinesc o impresionanta varsta rotunda. Capul acestei actiuni este dna Aurora Constantinescu, coordonatoarea serviciului Asistenta, cea care a mobilizat generatia mijlocie si tineretul, pentru a merge personal sa-l felicite pe inginerul Andrei Spira, care a implinit de curind varsta de 90 de ani. Un cadou simbolic si o carte postala scrisa de Prim Rabinul dr. Ernest Neumann au insotit felicitarile verbale. Speram ca acesta sa fie primul eveniment dintr-un lung sir de evenimente asemanatoare.

Olimpia Cirimpei este o tanara care a venit cu entuziasm la comunitatea noastra pentru a lua parte la toate activitatile. De curand ea a devenit presedintele A.C.P.R.I. si isi propune sa dezvolte, in colaborare cu obstea noastra, dar si cu reprezentantii societatii civile, o serie de activitati. Lansari de carte, cursuri de ebraica, prezentari de filme - sunt doar cateva dintre proiectele pe care vrea sa le materializeze in viitorul cat mai apropiat. Comunitatea nu poate decat sa o sprijine in acest demers ce se inscrie in buna traditie a Timisoarei.

Alaturi de prefectul judetului, de subprefect, de lideri ai consiliului local si judetean - in primele randuri pe bancile Sinagogii se gaseste, cu prilejul fiecarei mari sarbatori, primarul Gheorghe Ciuhandu, un om cu vederi largi, care promoveaza de ani de zile prietenia interetnica in orasul de pe Bega. Domnia-sa ne-a raspuns cu placere la rugamintea de a spune cateva cuvinte despre insemnatatea comunitatii iudaice pentru urbea banateana.

"Comunitatea evreiasca din Timisoara, prin istorie si prin traditie, a fost intotdeauna o componenta pozitiva in Timisoara, care a contribuit mult la istoria orasului, mai ales in ultimii 300 de ani. Dupa 1716, cand apreciem noi ca a inceput istoria moderna a Timisoarei, Comunitatea evreiasca a fost puternic implicata in activitati comerciale, mestesugaresti, bancare. Membrii acestei obsti au avut aici un climat propice de dezvoltare, au infiintat scoli confesionale, trei sinagogi, care exista si in momentul de fata. Din pacate, din cauza evenimentelor din timpul celui de-al doilea razboi mondial si, mai ales, din cauza acelora de dupa 1945, o data cu instaurarea dictaturii comuniste, cei mai multi au emigrat in Palestina si apoi in nou infiintatul stat Israel. Din nefericire, an de an, aceasta comunitate a scazut numeric, iar in prezent exista doar un numar foarte restrans al evreilor in orasul nostru. Evreii care au ramas sunt implicati activ in viata orasului si, in primul rand, as face trimitere la Prim Rabinul dr. Ernest Neumann, care este si "Cetatean de Onoare" al orasului si care s-a implicat in promovarea orasului pe noile coordonate de dupa revolutie. Stiu ca exista pe langa comunitate o activitate culturala a tineretului, si cred ca speranta rezida in ei, ca si in cei care au plecat de aici si mai mentin contactul. Acestia pot reveni sub o forma sau alta, chiar daca nu se stabilesc din nou aici, dar cu afaceri, cu initiative sociale. Nu avem decat de castigat prin faptul ca in comunitatea timisoreana se regasesc mai multe etnii, inclusiv cea evreiasca".