Construit in anii 1899-1900 (arhitect: evreul Iakob Gartner, din Viena), Templul Mare este, prin infatisarea sa exterioara, dar, in special, interioara, unul dintre cele mai frumoase lacasuri de cult din tara, prezentat si in albumul "Sinagogi din Romania" (Editura "Hasefer", 1996). Capacitatea sa este de 552 de locuri, dintre care 314 la parter. In incinta, la intrare, se afla o placa memoriala dedicata martirilor evrei ce au pierit in lagarele de la Auschwitz, Dachau, Bergen Belsen. In anii 1970, 1972 si 1985, s-au executat, la initiativa Sef Rabinului dr. Moses Rosen, lucrari de reparatie, iar in ultimii trei ani, cu sprijinul "Joint", s-au refacut fundatia, zugravelile interioare si exterioare si s-au consolidat zidurile. Desi numarul evreilor din oras este foarte restrans, valoarea istorica si artistica a acestei constructii este de mare pret pentru tezaurul civilizatiei din tara noastra si a civilizatiei iudaice in lume.

Parterul sinagogii este ocupat in intregime. Au venit la reinaugurare circa 300 de persoane: membri ai comunitatii locale, dar si din alte orase ale tarii, reprezentanti ai cultelor din Tg. Mures (ortodox, catolic, reformat, adventist), ai mass media, precum si oaspeti din Israel. Din partea "Joint", au participat domnii George Rich si Zvi Feine; din partea Asociatiei "Targu Mures Trust", din Glasgow, dl David Bishop. Din partea conducerii F.C.E.R., au fost prezenti domnii av. Iulian Sorin, secretar general, ing. Osy Lazar, presedintele C.E.B., dl Alex Sivan, director general.

Dupa ceremonia infatisarii Sulurilor Sfinte ale Torei si a serviciului religios celebrat de Rabinul Eliezer Glanz si cantorul Tibor Kovary (care a intonat Seieheianu), dl Bernath Sauber, presedintele comunitatii, a multumit celor veniti la sarbatoarea comunitatii, ca si donatorilor din America, Anglia, Israel, Germania, Italia si celor din Tg. Mures, care au contribuit la realizarea lucrarilor de restaurare.

Profesorul Michael Spielmann, director al Muzeului de Istorie "Teleki", a facut un scurt istoric al comunitatii din Tg. Mures, care are o vechime de circa 400 de ani. La sfarsitul secolului al XVIII-lea, erau aici aproximativ 200 de evrei, iar in secolul al XIX-lea participarea acestora la viata economica si politica a orasului este foarte activa, in special dupa promulgarea "Legii emanciparii", din 28 iulie 1849. In 1860, se inalta prima sinagoga, apoi a doua - in 1873 (astazi, ea nu mai exista). Comunitatea dispunea de un camin pentru batrani, de o baie rituala, o bucatarie pentru saraci, o casa de cultura, iar populatia evreiasca era ocupata cu cele mai diverse meserii. La începutul secolului XX, se dezvolta miscarea sionista sustinuta si de presa evreiasca ("Hasomer", "Noah").

Din 1940 începe calvarul evreilor, care, in 1942-1944, au fost deportati si ucisi in proportie de peste 85% (5 943 de victime la 7 000-7 500 de evrei, din oras si din comunele învecinate). In amintirea acestor victime, dl Ladislau Grun a aprins lumanarile Menorei, iar Rabinul Eliezer Glanz si cantorul Tibor Kovary au rostit rugaciuni de pomenire a evreilor ucisi de horthysti, dar si a romanilor si ungurilor care au incercat sa salveze evrei din mainile ucigasilor. "Am Israel Hai!" ("Poporul lui Israel traieste!") - isi încheie Rabinul Glanz predica. Prefectul judetului Mures, dl dr. Dorin Florea, a salutat cu bucurie evenimentul la care a fost prezent. "Tot ceea ce s-a facut in ultimii ani si ceea ce facem in prezent se inscrie intr-un proces de revenire la normalitate. Este de dorit ca legislatia sa repare cat mai curand vechile nedreptati pe care le-au suferit evreii si alte etnii. Ne bucuram ca in judetul nostru revin evrei din Israel, care au locuit candva aici si doresc sa faca afaceri cu noi.

Totodata, pastram vie amintirea celor disparuti in tragicele evenimente ale ultimului razboi".

Primarul orasului Tg. Mures, dl Fodor Imre, spunea: "La Revolutia din 1989, care a început la Timisoara, alaturi de romani si unguri, au fost si evrei. Am ascultat predicile regretatului Sef Rabin dr. Moses Rosen, cand venea la Tg. Mures, asa cum il admir si pe Prim Rabinul Ernest Neumann, din Timisoara. Am fost bucuros cand, nu de mult, am oficiat casatoria civila a unui cetatean din Israel cu o concetateana a noastra din Tg. Mures. Va spun tuturor: Salom Alehem!".

Apoi, Corul "Talmud Tora", format din 30 de persoane, sosit din Cluj si condus de profesoara Halmos Katalin, a interpretat, in acompaniament de vioara si orga electronica, o minunata suita de cantece evreiesti traditionale. (Boris Marian Mehr)

In dupa-amiaza zilei de 4 mai a.c., membrii conducerii F.C.E.R., reprezentantii "Joint", domnii George Rich si Zvi Feine, ca si membrii corului "Talmud Tora" din Cluj-Napoca, au vizitat Cimitirul Victimelor Pogromului de la Sarmas, pentru a le aduce un pios omagiu întru neuitare.

Rabinul Eliezer Glanz si cantorul Tibor Kövary au rostit "Kadis"-ul si au oficiat o slujba religioasa, dupa care, dl dr. Nicolae Kallos, presedintele Comunitatii Evrei-lor din Cluj, a rememorat cutremuratoarele împrejurari in care s-a faptuit una din cumplitele crime ale Shoah-ului: "Desigur - a spus domnia sa -, 126 de victime reprezinta o mica parte din ceea ce a însemnat Holocaustul, dar atunci cand razboiul se apropia de sfarsit, un detasament de jandarmi horthysti, condusi de locotenentul Lanz si incitati de un farmacist din localitate, profita de ruperea frontului romanesc ce depasise zona si închid 126 de localnici evrei din Sarmas (unul, al 127-lea, a scapat), in ziua de 5 septembrie 1944, ii batjocoresc timp de 10 zile într-un mod bestial si ii ucid chiar de Anul Nou («Ros Hasana»), in noaptea de 15-16 septembrie. La insistentele Sef Rabinului Alexandru Safran si ale lui Matatias Carp, in 1946, cadavrele au fost exhumate si s-a ridicat o placa memoriala, înconjurata de mormintele celor ucisi pe un deal invecinat. (Monumentul a fost realizat cu sprijinul 'Joint', fiind vizitat si de Elie Wiesel; atunci au participat toti satenii din Sarmas - n. red.). Dintre cele 126 de victime, 50 erau femei, restul - copii si barbati. La expertiza medicala s-a constatat ca o treime au fost impuscati, o treime au murit in urma batailor, iar copiii au fost ingropati de vii. Majoritatea placilor de pe morminte nici nu au nume; este indicat doar sexul celor ucisi, nefiind posibila identificarea nominala".

Dupa cele relatate de dr. Kallos, am coborat "Dealul Plangerii" (denumirea acelui loc) cu lacrimi in ochi. Ce folos ca locotenentul si farmacistul, principalii vinovati de masacru, au fost judecati si executati? Victimele lor nu au putut veni ca martori.

Inainte de a parasi cimitirul din Sarmas, corul a interpretat, spontan, Hatikva (Speranta), imnul Statului Israel.

Este pentru prima data cand vin aici, in Transilvania. Ma bucur ca am venit in comunitatea din Tg. Mures, unde am gasit oameni prietenosi, dornici sa colaboreze, care fac eforturi pentru pastrarea vietii comunitare. De altfel, eu vorbesc si limba maghiara, fiind originar din Budapesta.

Sinagoga de aici este una dintre cele mai frumoase din Europa. Noi acordam comunitatilor din Romania ajutoare substantiale, mai mult ca in alte tari, care au comunitati mai mici. Dorim sa facem cat mai mult, sa atragem si generatia de mijloc, stiind ca tinerii, cat si cei varstnici, sunt destul de activi. Intelegem ca oamenii de 30-60 de ani sunt ocupati cu profesia si activitatile lor, dar speram sa participe mai mult la viata comunitara. Am vizitat Bulgaria si acolo am gasit o viata comunitara extrem de activa.

In Romania ma aflu a doua oara; de aici voi pleca in alte orase din Transilvania si sper sa raman cu cele mai bune impresii. Impreuna cu dl dr. Zvi Feine, va declar ca "Joint" va fi întotdeauna alaturi de dumneavoastra.

Reinaugurarea Templului Mare - adevarat miracol

Traim un moment de inalta spiritualitate iudaica prin ceremonia reinaugurarii Templului Mare din Tg. Mures. As aprecia ca acest eveniment reprezinta un adevarat miracol. Cine si l-ar fi imaginat in urma cu 56 de ani, cand evreii din acest oras, la fel cu ceilalti evrei traitori in Ardealul vremelnic ocupat, au fost dusi, ca vitele la abator, pe drumul fara de întoarcere al lagarelor de exterminare?! Nu este pentru prima oara in istorie cand evreii sunt supusi pogromurilor, actiunilor de exterminare, dar este pentru prima oara in istorie, cand aceasta crima se petrece cu premeditare, in mod planificat, cu o tinta finala bine conturata: disparitia de pe fata pamantului a poporului nostru. Dar aceste incercari, care nu au fost unice in istorie, s-au dovedit zadarnice pentru ca - "Am Israel Hai" - poporul lui Israel traieste si va dainui pana cand Cel Atotputernic va hotari ca misiunea incredintata, de a raspandi Cuvantul Bibliei, de a lupta pentru dreptate si lumina, de a milita pentru pacea intre popoare si buna convietuire intre oameni, indiferent de apartenenta lor religioasa sau etnica, pana cand nu se va înfaptui planul Dumnezeirii incredintat pe Muntele Sinai, prin Mose Rabeinu, poporului evreu, indiferent de incercarile prin care a trecut si poate va mai trece, va fi implinita spre binele întregii lumi.

De aceasta incredintare fiecare trebuie sa fie convins si trebuie sa fie convinsi toti acei care au pus mana pe Biblie, care au rasfoit-o si au citit istoria sacra a acestui popor, au citit Cartea Esterei, au vazut ca nu numai Haman, dar si toti "hamanii" care s-au perindat, de-a lungul secolelor si mileniilor, au avut acelasi sfarsit. Si le recomandam sa tina cont de cele scrise in Sfanta Scriptura, care este Cuvant revelat al Celui Atotputernic, si sa nu mai încerce, pentru ca finalul se va razbuna tocmai împotriva lor.

Noi suntem, am fost întotdeauna si ramanem cetateni fideli ai statului in care traim. Am dovedit-o prin contributia noastra in arta, stiinta, cultura, economie si, cand a fost nevoie, pe campul de lupta. Evreii nu erau cetateni ai Romaniei anului 1877, dar au participat si au dat jertfe de sange in Razboiul de Neatarnare, iar in razboiul din 1916-1918, au dat 20.000 de victime pe campul de lupta; ofiteri, subofiteri, ostasi, au fost decorati de însusi regele Romaniei pentru faptele de vitejie, pentru curajul cu care au luptat pentru întregirea si faurirea Romaniei Mari. Acestia au fost evreii, acestia sunt evreii si nu acele caricaturi infame care-i prezinta pe evrei ca "lipitori ale satului", vanzatori de bauturi spirtoase, camatari.

Un Lazar Edeleanu, al carui procedeu de rafinare a petrolului a ramas si astazi in patrimoniul tehnicii mondiale, un Tiktin, un Lazar Saineanu, care au creat dictionare, printre primele dictionare de limba romana, o sumedenie de alti oameni de stiinta, despre care nu avem acum timp sa vorbim, au demonstrat participarea activa a evreilor la edificarea Romaniei si a civilizatiei moderne. Este instructiv pentru cine merge in cimitirul evreiesc din Iasi, Bucuresti ori din alte localitati si vede siruri de eroi pieriti in razboaiele Romaniei pentru Neatarnare, pentru Intregire si, vizavi de aceste monumente istorice, vede mormintele comune ale celor ucisi in pogromul de la Dorohoi, din iunie 1940, de la Bucuresti, din 21-23 ianuarie 1941, din Iasi, la 29 iunie - 1 iulie 1941, din "Trenurile mortii" si isi pune întrebarea: "Fapta si rasplata?". Nu in mod conjunctural evreii si-au adus contributia lor la prosperitatea acestei tari.

Este un îndemn pe care il gasim la profetul Eliahu, care spune: "sa vrei binele cetatii in care traiesti, caci de binele ei atarna binele tau". Este o porunca divina si noi o pastram si o aplicam. Iata de ce evenimentul de astazi ne pune in situatia de a întelege ca se petrece un miracol într-un oras in care au trait peste 5 000 de evrei - cea mai mare parte dintre ei exterminati -, astazi, o comunitate cu ramasite de circa 200 de suflete, impreuna cu cei din localitatile apropiate de Tg. Mures, care nu numai ca traiesc, activeaza si participa, dar au forta necesara de a recladi un asemenea Templu de o însemnatate cu totul deosebita, motiv pentru care si este trecut in lista monumentelor istorice si de arta ale Romaniei. Trebuie sa amintim aici numele istoricului-arhitect Tokes, care a proiectat consolidarea si lucrarile de restaurare a acestui Templu si imi vine in minte faptul ca acest istoric-arhitect este si un curajos alpinist, care a escaladat Everestul. Obisnuit sa lucreze la inaltimi s-a dovedit si aici apt sa atinga inaltimile artei.

Stimati participanti, este departe de noi dorinta de a semana vrajba, de a semana ura. Sigur ca noi nu avem mandat de la nimeni ca sa iertam, ca sa uitam, dar suntem constienti de faptul ca nu trebuie sa confundam pleava, care poate exista in randul oricarui popor, cu sufletele nobile, cu oamenii de adevarata omenie care exista in randul tuturor popoarelor. Cine ar putea uita teribilul rechizitoriu, energicul protest pe care regretatul episcop Marton Aron l-a exprimat, in primavara lui 1944, in Catedrala "Sf. Mihail" din Cluj, in fata autoritatilor maghiare ale timpului si ale Wehrmacht-ului, denuntand deportarea evreilor din Transilvania. Pentru curajul sau, rasplata a fost interzicerea de a mai tine predici la Alba Iulia, aflata pe teritoriul Transilvaniei vremelnic ocupata. Dar Marton este un simbol al maghiarimii de nobila spita, ca si "Dreptii Popoarelor" de la "Yad Vashem", oameni din randul populatiei maghiare din Ardeal, care au salvat evrei.

Suntem cu totii constienti ca se impune sa întoarcem o fila a istoriei. Suntem datori sa ne aducem cu totii contributia la buna convietuire in interesul comun al tuturor etniilor, al tuturor religiilor. Bucuria noastra este amplificata de faptul ca este prezent, alaturi de noi, dl George Rich, presedintele Comisiei "Joint" pentru Europa de Est, un om cu o deosebita putere de analiza si sinteza. Scurtul timp pe care l-a avut pentru noi, a constituit un aport deosebit de benefic pentru viata noastra comunitara, pentru care ii multumim. Ne bucuram ca dl dr. Zvi Feine - directorul Programului "Joint" pentru Romania -, aduna, ca o albina, polenul donatiilor de la diferite organizatii si personalitati, pentru a alimenta fondurile "Joint"-ului, care vin in ajutorul celor nevoiasi, din randul populatiei evreiesti. Dvs., ca targu-mureseni, stiti cel mai bine cat ajutor a dat "Joint"-ul acestei comunitati si cate fonduri au fost aduse aici, numai pentru dumneavoastra.

In 1945-1946, mai traiau aici circa 1.000 de evrei din cei 7.000, in 1940. Unii erau originari din oras, altii sositi din Cernauti. Astazi, comunitatea numara doar 240 de membri. De sarbatori, serviciul religios este oficiat de Grünstein Iosif, care are venerabila varsta de 86 de ani si de dl B. Sauber. Cel mai varstnic membru al comunitatii are 96 de ani, iar cei mai tineri sunt copiii familiei Solomon. I-am întalnit, la sediul comunitatii, pe dnii David Bishop - sosit din Glasgow (Scotia), unul dintre cei sase membri ai unei organizatii evreiesti de intrajutorare, "Targu Mures Trust", inregistrata in Marea Britanie -, Carol Margulies si Ladislau Grun (secretarul filialei Asociatiei Victimelor Holocaustului) - doi dintre cei 51 de supravietuitori ai Holocaustului. Fost antrenor si profesor de sport, dl Grun a inceput, inca din 1997, din proprie initiativa, sa faca expuneri in scoli, la intalniri cu tinerii din oras, despre istoria insangerata a evreilor, din perioada 1940-1945, fiind invitat, impreuna cu dl Carol Margulies, sa tina asemenea expuneri si in Elvetia (la Zürich, Basel).

Am pornit apoi spre locuinta domnului Robert Marmor, trecand pe langa doua minunate constructii arhitectonice: Palatul Culturii si Prefectura, cladiri ridicate la începutul secolului XX, arhitecti fiind doi evrei unguri veniti de la Viena. Dl Robert Marmor, doctor in stiinte juridice, un adevarat om de cultura, colectionar de tablouri si carti rare, mi-a spus ca tocmai si-a serbat "a doua Bar Mitzva", a împlinit 83 de ani, adica la cei 70 de ani, cat a trait si regele David, a mai adaugat 13. Sotia sa, Martha Marmor a fost, multi ani, profesoara de limba romana la cel mai cunoscut liceu din oras "Unirea". Ca si multi alti coreligionari, Robert Marmor este un supravietuitor al lagarelor de munca (din Bielorusia, de la Cotul Donului). Tot el m-a îndrumat sa-l vizitez pe artistul plastic Martin Iszák, o personalitate a culturii din tara noastra, care si acum, la varsta de 87 de ani, isi petrece o mare parte din timp in atelierul sau.

Martin Iszák m-a întampinat in poarta, aratandu-mi "Monumentul ostasului roman", creatia sa, care se vedea din capatul strazii si mi-a spus, glumind: "Stii ce spune soldatul? «Iata atelierul sculptorului!»". Din catalogul prefatat de Ion Frunzetti, in 1983, aflam ca artistul a debutat la Budapesta, in 1933. In 1938, a realizat monumentul "Mihai Viteazul", in 1939, a participat la Expozitia Internationala de la New York, iar in perioada 1942-1944, a fost deportat intr-un lagar de munca fortata. Din 1949, este profesor la Scoala de Arta din Tg. Mures, iar in 1953, a devenit presedinte al Fondului Plastic din oras. Martin Iszák a realizat impresionante lucrari reprezentand personalitati ale istoriei si culturii romane: Burebista, Balcescu, Eminescu, Enescu, dar si maghiare: Bolyai, Bartok, Salomon Ernö (poet evreu, victima a Holocaustului). (B.M.M.)