Comunitatea evreilor ploiesteni este una dintre numeroasele comunitati - esantion pentru mutatiile de mentalitate, consecinta a amplificarii, a diversificarii unor compartimente consacrate, a aparitiei unor structuri noi impuse in constiinta generala a ultimilor ani. Intalnirile, discutiile cu cativa dintre oamenii apropiati de comunitate dau masura acestor metamorfoze, incurajatoare pentru perspectivele sale la nivelul global al vietii evreiesti din Romania. Ele se constituie, laolalta, intr-un atac impotriva inertiei de gandire, a prejudecatii "locurilor unde nu s-a intamplat nimic". Preocuparile interlocutorilor mei reprezinta, cred, tot atatea modalitati de deschidere spre modernitate, spre conlucrare intre generatii, pentru ca, impreuna, sa descopere cele mai bune modalitati de surmontare a greutatilor din prezentul imediat.

Sapte ani de neincetata evaluare si decizii luate in fata oricarei probleme noi. Este rezumatul nerostit, dar omniprezent, in consistenta a tot ce ma inconjoara la sediul comunitatii evreilor ploiesteni. Sapte ani care fac parte din insasi fiinta presedintelui ei, Gilu luftariu. Sapte ani fara de care fiinta lui ar arata altfel.

- Cand ati facut primul drum la comunitate?

- Eram elev la Scoala evreiasca de baieti "Luca Moise". Profesorul nostru de religie, Rabinul Mendel Safran, varul doctorului Alexandru Safran, stia sa se apropie sufleteste de noi, asa cum numai cineva inzestrat cu har pedagogic o poate face. Veneam impreuna cu el la sinagoga in fiecare Sabat.

-Si pe urma?

-Tin minte ziua in care am devenit Bar Mitva. De la amvonul sinagogii pe care o vedeti in fata am multumit melamedului Simon, parintilor si bunicilor care mi-au dat educatie evreiasca. N-am uitat drumul spre comunitate nici cand imi faceam studiile la Bucuresti. Mergeam la Sinagoga din Mamulari, unde oficia Rabinul Margulius.

Exista la interlocutorul meu un simt al responsabilitatii, sentimentul ca n-are voie sa-i dezamageasca pe cei care i-au acordat incredere. Ce inseamna o saptamana din viata de presedinte de comunitate a lui Gilu luftariu? Inseamna o serie intreaga de lucruri. De exemplu, sa prevada problemele si sa previna neajunsurile care s-ar putea ivi in viata asistatilor, pe care-i viziteaza acasa, in incasarea chiriilor de la cei care ocupa imobile comunitare, in intretinerea Ior. Ca adept al profilaxiei sociale se gaseste pe aceeasi lungime de unda cu doctorita comunitatii, Elena Cati Badescu, care realizeaza profilaxia medicala, conferentiind pe teme de sezon la Clubul Femeilor. Clubul functioneaza in fiecare marti; cu aniversari, recenzii de carte, popularizare a valorilor traditiei iudaice. Comunitatea din Ploiesti are grija de putinii evrei cati traiesc si de cei ce isi dorm somnul de veci la cimitirul din Targoviste, de mormintele din cimitirul evreiesc din Sinaia.

- Framantari?

- Sanatatea asistatilor despre care ma informez stand de vorba saptamanal cu oamenii care le acorda ajutor gospodaresc. Buna intretinere a cimitirelor. Faptul ca, in momentul de fata, nu sunt posibilitati materiale pentru refacerea monumentelor funerare deteriorate de vreme. Reinnoirea sinagogii. Stiu, insa, ca pentru asta este nevoie de multi bani care, deocamdata, nu exista.

Gilu luftariu are un respect profund pentru ceea ce se constituie ca alteritate in lumea noastra de azi, multipolara si multiculturala, un respect ce izvoraste din intelegerea valorilor pozitive exisfente in alte culturi. Si acesf fluid de comunicare se face simtit intr-un fapt, aparent, de detaliu, dar de puternica relevanta. In fata Muzeului de Istorie ne intalnim cu primarul Emil Calota. Primarul se opreste, da mana cu presedintele comunitatii, cu fiecare dintre noi. Se bucura ca muzeul va gazdui in aceeasi dupa-amiaza simpozionul dedicat unei pagini din istoria invatamantului evreiesc din Ploiesti, parte din istoria municipiului. Este preocupat de organizarea celei de-a 111-a editii a Festivalului de pian "Lory Wallfisch" la care solicita colaborarea presedintelui de comunitate. Tonul discutiei cu reprezentantul concetatenilor sai evrei vadeste mai mult decat amabilitate, consideratie; vadeste prietenie.

Raspunderea pentru ziua de maine
Tonifianta este la Henriette Alsec (Pusi, cum ii spun apropiatii) rapiditatea cu care stie sa combine disonantele vietii in asemenea maniera incat sa sune bine. Poate - mostenire de la tatal ei, cunoscutul actor Zephi Alsec, care-i este intr-un fel, o carte de vizita. Imi rasfira, inainte de toate, fotografii din filme cu el, alaturi de Dina Cocea, Fory Eterle, Toma Caragiu, Gina Patrichi, ]on Dichiseanu, Cezara Dafinescu, Stela Popescu... Putini stiu ca Zephi Alsec, de la a carui moarte s-au implinit zece ani, a fost unul dintre fondatorii Teatrului Municipal din Ploiesti, ca a jucat in spectacolul sau inaugural, ca i-a iubit intr-un fel anume pe Caragiale, Sebastian, Musatescu. Se pare ca exuberanta, sensibilitatea, modul comunicativ de a fi ale inzestratului actor s-au perpetuat in fiinta Henriettei, responsabila Clubului Generatiei de Mijloc. Bunicul ei, medicul Poldi Emanuel, a fost presedinte al comunitatii intre 1948-1950. lar nepoata se bucura "sa reinnoade firul" familial in viata obstii. S-a intors "cu bateriile incarcate" de la Seminarul Buncher de Leadership de la Busteni si este incurajata de selectionarea pentru etapele superioare. Crede in viitorul comunitatii ploiestene. Perspectiva legata, in primul rand, de existenta tinerilor, capitol la care face o paranteza tandra: imi vorbeste despre fiul ei, student la Facultatea de Stiinte Politice din Bucuresti. In al doilea rand, de nevoia de continuitate evidenta la generatia careia ii apartine. In alt treilea rand, de sentimentul dezghetoizarii: interesul presei locale pentru viata evreiasca, "usile deschise" la conducerea orasului.

Combaterea indiferentei
"Suntem prea putini ca sa ne dam la o parte", isi sintetizeaza motivatia de a se fi inscris la Club ing. Adrian Paraschivescu, in prezent conducatorul unui birou de selectie, instruire de resurse umane, consultatii de marketing si in familia Paraschivescu oameni din generatii diferite vaslesc in aceeasi directie, reconfirmand ca nu varsta, ci preocuparile sunt precumpanitoare in dialogul dintre generatii. Mama lui Adrian, Sonia Paraschivescu, o femeie plina de tact, amabilitate, discretie, este, de multi ani, contabila a comunitatii. Cu putin timp inainte de a sta de vorba cu Adrian, mi-o recomanda pe nepoata ei, Andra, o tanara, de asemenea, interesata de iudaism. Adrian a participat la marea demonstratie din 29 mai 2002, de la Bruxelles, impotriva antisemitismului, terorismului, de solidaritate cu Israelul. "M-am simtit bine - spune - ca am putut arata reprezentantilor iudaismului european ca evreimea romana are generatie de mijloc, are tineret".

"A fi noi insine, a f impreuna cu Celalalt"
"Noi n-am apucat sa avem o conceptie foarte clara despre etnicitate" - opineaza juristul Marian Moscovici. "Clubul este modalitatea noastra de a incerca sa ne-o facem". Marian este fiul unui alt fost presedinte al comunitatii, in perioada de interimat survenita dupa plecarea inginerului Nilu Aronovici. "Nu putem vorbi de un dialog intercultural fara sa intelegem ca avem dreptul de a fi noi insine si dreptul de a fi impreuna cu Celalalt. Cred ca ne aflam intr-un asemenea moment propice".

Interesul pentru iudaism
"Desi anul 1948 a insemnat sfarsitul invatamantului evreiesc in Romania, educatia iudaica nu a incetat in comunitatea noastra". Fraza apartine economistului Max Kurzberg, israelian originar din Romania, in prezent, investitor la Ploiesti. Max a fost de acord sa devina membru al comunitatii, sa se inscrie la Clubul Generatiei de Mijloc. Anul trecut a sustinut un ciclu de conferinte pe teme iudaice, foarte apreciate de public. In martie, anul acesta, va conferentia din nou. Tema - "Cine suntem noi, evreii" -, invitatie la cunoastere, in care spiritul realsemitismului este evident, i-a fost inspirata de prezenta la sarbatorile iudaice a multor reprezentanti ai populatiei majoritare. Este raspunsul lui la acest interes.

Despre initiatorul si organizatorul unui cor care ilustreaza muzical versetul biblic "Ce bine si frumos este cand fratii stau impreuna" - Corul Liceului de Arta din Ploiesti - , aveam sa aflu, mai intai, de la un alt ploiestean, ing. Nilu Aronovici, presedintele D.A.S.M., fost presedinte al acestei comunitati. M-am bucurat nu o data sa ascult acest cor interpretand cu remarcabil profesionalism, cantece evreiesti, chiar de la amvonul sinagogii ploiestene.

De data aceasta, prilejul de a cunoaste cateva repere din biografia creatorului sau mi-l ofera chiar reputatul instrumentist prof. lancu Munteanu Groisman. Parintii lui au fost deportati si au pierit in Transnistria pe cand avea doar cativa ani. A crescui la Orfelinatul pentru copii evrei, din lasi. Vocatia; descoperita de copil, i-a indrumat pasii spre Scoala de muzica, apoi - spre Conservator. A cantat la Filarmonica din lasi sub bagheta lui Ion Baciu. A intrat, prin concurs, la Filarmonica din Ploiesti. Si-a intemeiat o familie. A fost, in paralel, timp de 35 de ani, profesor la Liceul de Arta din oras. S-a apropiat de comunitate din 1970, timp in care destui intelectuali evrei o ocoleau, profesorul Groisman fiind unul dintre cei ce aveau ce pierde prin asemenea gest, daca tinem cont de turneele in strainatate, in Vest, mai ales, pe care le facea cu orchestra.

Este mandru de performantele acestui cor care, "intr-un an spune -, a castigat reputatie internationala. Copiii au cantat de doua ori in Parlamentul din Strasbourg, avand incluse in program cantece evreiesti. Un C.D. cu repertoriul corului, realizat in colaborare cu Ambasada Statului Israel la Bucuresti, a fost expus la Pavilionul Romaniei de la Salonul International de Carte - Geneva, editia 2002". Infiintarea corului s-a bucurat si de sprijinul Primariei. De altfel, corul a participat la un spectacol interetnic organizat, nu demult, sub egida acesteia, la Teatrul Municipal din Ploiesti.

Dar profesorul Groisman nu este numai parintele spiritual al corului. A infiintat si o formatie de cornisti pe care am admirat-o in Hanukiada din acest an. Pregateste - pentru Purimul care bate la usa - un cvartet de coarde compus din unii dintre fostii sai elevi, in prezent studenti la Conservatorul din Bucuresti. Are "in santier" doua manuale de muzica. Crede ca viitorul pe termen lung al comunitatii este legat de stiinta de a actiona in asa fel incat "intelectuali romani apropiati obstii noastre sa fie interesati de ceea ce facem noi".

Amintirile profesoarei Clarisa Goldenberg, ultima directoare a Scolii de Fete "Ana si Baruh Cahane" sunt pasul de trecere intre doua spatii sufletesti, memoria vie si institutiile care o perpetueaza. Pana unde coboram in fantana timpului? Rasfoind paginile care sintetizeaza istoricul comunitatii, alcatuite de Gilu Luftariu, realizez ca, vazute din afara lor, formele temporalului par simple abstractiuni. Statistice: comunitatea are trei secole vechime; inainte de razboi, numara 10.000 de suflete; anii'40-'44, Aliaua, limitele biologice au diminuat-o pana la 115 oameni.

Organizatorice: anul de reper este 1906; erau in functiune sase sinagogi, doua scoli primare, o mikva, un abator ritual, doua cimitire; diverse societati de binefacere, culturale, Hevra Kadisa, societati de ajutor reciproc ale breslelor mestesugaresti. Retrospectiva se coloreaza abia cand pasim inspre cunoscut: nume de savanti, scriitori, muzicieni, rabini, pictori, diplomati, lingvisti s.a. Sau descoperim crochiuri ale unor mari filantropi pe fundalul operei lor sociale. Este premisa unei investigatii monografice care, sper, isi vor gasi interesul cuvenit din partea cercetatorilor.

Exista un accent care nu trebuie sa lipseasca in actuala strategie de perpetuare a vietii evreiesti in Romania:comunicarea, conlucrarea intre generatii. Familia Aroneste ilustrativa in acest sens. Tatal, economistul Lazar Aron, timp de multi ani contabil al comunitatii, merge zilnic si acum, la cei 87 de ani ai sai, la sinagoga. Fiul, ing. Cristian Aron, expert autorizat la Institutul de Proiectare Prahova, membru al Clubului Generatiei de Mijloc, a donat o biblioteca pentru sediul acestui club. Nepoata, Amelia Maria, eleva in clasa a IX-a, participa la toate sarbatorile iudaice. Lazar Aron a fost si el elev al Scolii "Luca Moise". I-a fost dat sa traverseze - ca toata generatia sa- calvarul anilor'40-44: sa fie dat afara din slujba, sa indure conditiile deplorabile ale existentei in ghetoul din Ploiesti, in lagarul de la Teis, sa fie evacuat la Braila (evreilor fiindu-le interzis sa locuiasca in Ploiesti, considerat obiectiv strategic), sa presteze munca fortata la Doaga, judetul Vrancea. A vazut oameni murind de moarte cumplita sub ochii lui: striviti, arsi de vii... Dupa '44, Lazar Aron a fost cel ce a pus pe picioare serviciul de import-export din Ministerul Industriei Chimice, cand s-a pus problema modernizarii rafinariilor.

O biografie individuala, picatura din biografia colectiva a evreimii romane din secolul XX, continuind in veacul XXI

Expresie a fortei comunitare

Exista, azi, un acord mai adānc īntre ceea ce au īntemeiat stramosii nostri si ceea ce dorim sa retina viitorul. Si daca ne cinstim sinagogile, devenite centenare, si le reīntinerim, o facem nu numai fiindca īntre zidurile lor ne-am rugat, am plāns de durere, am lacrimat de bucurie. O facem pentru a spune lumii prezent!, viata evreiasca īn Romānia continua. Cu atāt mai impresionanta - aceasta nobila īndaratnicie, acest tur de forta al unei comunitati mici, cum este cea din Ploiesti! Sarbatorirea centenarului Sinagogii Beth Israel a fost si un Hesbon Hanefes propriu īn marele Hesbon Hanefes īnainte de Iom Kipur, īntr-un moment tensionat al contemporaneitatii - atentatul terorist asupra Americii -, care a īncarcat de lacrimi si spaime secolul abia īnceput (Marele Rabin Menachem Hacohen, traducerea īn romāna ­ Rabinul Eliezer Glanz; expresia muzicala ­ prim cantorul Iosif Adler). A avut, īnsa, si o caldura aparte, un aer neprotocolar, prilejuite, pe de o parte, de bucuria revederii locurilor de bastina ale noului ambasador al Israelului īn Romania, Excelenta Sa Sandu Mazor (nu fara precizia analitica adecvata, cānd a vorbit despre situatia politica din Israel si din lume). Pe de alta parte - am fost impresionati de pagina de jurnal nedeliberat, facuta publica īn fata liderilor Federatiei, a reprezentantilor Rabinatului, ai "Joint"-ului īn Romānia, ai Filialei "Sohnut", ai Ambasadei Israelului, a unor oficialitati locale, a unor publicisti din Israel si S.U.A., de fostul presedinte al comunitatii ploiestene, actualul presedinte al D.A.S.M., ing. Nilu Aronovici. Primarul Emil Calota a oferit īnca o dimensiune sarbatorii: reala interetnicitate ca mod de viata. Florile īnsotind Diploma de Excelenta oferita presedintelui C.E. din Ploiesti, Gilu Iuftaru, au dat expresie pretuirii tuturor concetatenilor evrei pentru stradaniile si reusitele lor īn dezvoltarea orasului. Obiectivitatea acestei aprecieri a reiesit, de altfel, din chiar succinta istorie, sintetizata de laureat, a sinagogii si, implicit, a comunitatii ploiestene.

"Multumesc acestor tineri entuziasti, care au īnteles ca muzica este a tuturor oamenilor"

Multumind compozitorului Huba Bertalan si profesorului Iancu Munteanu, dirijorul si, respectiv, initiatorul Corului "Or V'zimra", format din elevi ai Liceului de Muzica din Ploiesti - presedintele comunitatii, Gilu Iuftaru, are convingerea ca trebuie sa pastram, cu atāt mai mult, azi, īntr-o lume amenintata de intoleranta, aceasta celebrare a umanismului, poate, cea mai adānc īnteleasa de fiecare: cāntul. "Multumesc acestor tineri entuziasti [...], care au īnteles ca muzica este a tuturor oamenilor, nu a unui singur popor". Sa asculti acest cor īnseamna nu numai sa īntelegi ce īnseamna ecumenism, ce īnseamna prietenie, dar, mai ales, ce īnseamna bucuria de a recrea un univers, cel al muzicii evreiesti. Salom Al Israel si Heveinu Salom Alehem sunt mai mult decāt oricānd imperative ale prezentului. Sa asculti Fantezia Moise, de Paganini (la vioara - Vlad Harlav Maistorovici, la pian - mama, prof. dr. Sanda Maistorovici), adaptarea pentru vioara si cor a coloanei sonore la filmul Lista lui Schindler (la vioara - Doina Stan) īnseamna sa participi la metamorfoza sentimentului tragic al existentei, din care au izvorāt, īn credinta īn suprematia vietii. Un semn de solidaritate cu poporul american - doua piese din repertoriul Negro Spiritual (la pian - Cristina Ionescu). O voce remarcabila, cea a Deliei Bertalan, īn scurta interventie solistica din Hava Naghila, ne-a revelat cum pot fi descoperite, īnca, surse de originalitate īn acest cāntec profund israelian, evreiesc, care a cucerit mapamondul. Un cor care ne-a convins ca cerul natiunilor este, īntotdeauna, arta adevarata. (IULIA DELEANU)

GILU IUFTARU, presedintele Comunitatii Evreilor din Ploiesti
Comunitatea noastra - peste trei secole de existenta

[...] Primii evrei s-au asezat īn acest oras īn jurul anului 1700, potrivit marturiilor care au existat īn primul cimitir evreiesc, īn apropierea localitatii Bucov; una dintre pietrele funerare avānd inscriptionat anul 1710. Īn anul 1775, s-a ridicat prima sinagoga din Ploiesti, denumita, la acea vreme, "Beit Iacov", amplasata pe str. Vlad Tepes, si care, īn anul 1940, a fost incendiata. Prima confirmare a existentei comunitare organizate din Ploiesti dateaza din 12 martie 1860, conform procesului-verbal de constituire a comunitatii. Īn anul 1831, se īnregistrau 280 de evrei, īn 1899 - 2.478 de evrei, īn 1930 - 2.843 de evrei, ca, īntr-un singur deceniu - respectiv, īn anul 1940 -, sa se īnregistreze circa 10.000 de evrei, īnregistrare motivata de dezvoltarea economica a orasului si judetului. Comunitatea ploiesteana, prin trecutul ei de peste 300 de ani, este māndra de predecesorii ei, care - prin calitatile intelectuale, morale - ocupa o pozitie importanta īn viata evreiasca din Ploiesti si din Romānia. Mentionez numai cāteva dintre aceste personalitati: Lazar Edeleanu, inginer chimist, inventatorul procedeului de obtinere a gazului lampant prin metoda rafinarii acide a titeiului; ilustrul filolog Lazar Saineanu; Mendel Predinger, constructorul si finantatorul fostului spital de copii pentru toate etniile [...] si al gradinitei de copii din cadrul Asezamāntului "Luca Moise"; Luca Moise, finantatorul si constructorul Scolii Primare de baieti din Ploiesti; compozitorii Elly Roman si Edmond Deda; Isac Iser, pictor; Tania Lovinescu, scriitoare; renumitul matematician David Emmanuel [...]; marea pianista Lory Wallfisch; Sandu Mazor, ambasadorul Statului Israel īn Romānia [...].
Viata religioasa īn cei 100 de ani de existenta a sinagogii a fost condusa de rabini eruditi: Rabinul Iehuda Arie Brezis; Rabinul Haim Iehuda Brezis; Rabinul David Fridman, ucis miseleste īn perioada guvernarii legionare si ultimul rabin al acestei comunitati; Menachem Safran, fratele Eminentei Sale Rabinul Alexandru Safran din Geneva [...].
Dupa suferintele īndurate īn timpul legislatiei antievreiesti si īn urma masivei Alia, comunitatea noastra numara, īn prezent, 120 de oameni [...]. Am ramas putini, suntem, majoritatea, batrāni, dar viata comunitara continua, pastrāndu-se traditia si obiceiurile transmise de mii de ani.

SANDU MAZOR, ambasadorul Israelului īn Romānia
"Īnchid un cerc si deschid altul…"

Voi īncerca sa exprim ceea ce simt din punct de vedere al celui care si-a petrecut īn Ploiesti copilaria, adolescenta si din punct de vedere al omului politic. Revad cu ochii mintii oameni si locuri, amintiri dragi... Ma gāndesc la cele trei scoli prin care am trecut - n-o īntelegeti la modul peiorativ; le-am trecut cu bine -, la bulevardul larg pe care ma plimbam māna īn māna cu actuala mea sotie, pe care am cunoscut-o aici, la Ploiesti. Sunt, acum, aici, īn calitate de ambasador al Israelului īn Romānia. Īnchid un cerc si deschid altul. Doresc sa contribui la strāngerea, amplificarea, diversificarea relatiilor dintre Romānia si Israel. Ca orice ambasador, actionez īn trei compartimente de activitate: politic, economic, cultural. Īnsa, ca evreu originar din Romānia, este necesar sa adaug un al patrulea compartiment, legat de dvs., coreligionarii mei, compartiment īn care voi lucra cu sprijinul conducerii Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romānia, al tuturor comunitatilor din tara. Israelul nu se amesteca īn treburile interne ale Romāniei, dar, fiindca Israelul este tara tuturor evreilor, va asigur ca nu voi tacea daca nationalistii vor trece granita spre extremism [...]. Obisnuiam sa spun ca sunt māndru ca sunt originar din Romania īn Israel. Adaug acum ca sunt māndru ca reprezint Israelul īn Romānia. Sunt, īn aceeasi masura, māndru ca sunt ploiestean.

EMIL CALOTA, primarul orasului Ploiesti
"Oamenii de toate etniile si confesiunile au dreptul la convietuire īn buna pace"

Aceasta festivitate este o onoare pentru īntreaga comunitate ploiesteana. O onoare, fiindca participa lideri ai Federatiei, personalitati din Israel, din S.U.A. care-si regasesc fratii si surorile din locurile īn care au copilarit, s-au format spiritual. S-au īmplinit doua saptamāni de cānd irationalul a cauzat dezastre care au afectat profund īntreaga umanitate [...]. Omagiem, azi, centenarul acestui lacas de cult, considerānd ca oameni apartinānd tuturor etniilor, confesiunilor, au dreptul la convietuire īn buna pace, strāngāndu-ne rāndurile pentru ca ceea ce s-a īntāmplat acum doua saptamāni sa nu se mai īntāmple. Un alt moment de bucurie este pentru noi faptul ca un ploiestean revine īn Romānia dintr-o tara ale carei realizari reprezinta un exemplu. Īi adresez calde felicitari pentru noua sa calitate de ambasador al Israelului īn Romānia.

Marele Rabin MENACHEM HACOHEN
"Pastrati sinagoga, pastrati viata evreiasca si ele va vor salva!"

Ne aflam īn zilele dintre Ros Hasana si Iom Kipur, care, īn traditia iudaica, sunt numite Zile cutremuratoare. Daca pāna acum, nu am īnteles, poate, īn toata profunzimea ei, aceasta sintagma, ne-a fost dat, īn aceste saptamāni, s-o īntelegem mai bine. Īntreaga lume este, azi, īn fata unor Zile cutremuratoare. Si m-am īntrebat: ce mesaj aducem, īn aceste zile, la centenarul Sinagogii din Ploiesti? Īn orasul acesta, evreii au trait īn buna īntelegere cu concetatenii lor, indiferent de etnie, de confesiune. Evreii ploiesteni s-au afirmat īn cele mai diverse domenii ale spiritului: stiinta, arte, religie... Ploiestiul a fost, īntotdeauna, un oras al petrolului, īnsa, petrolul acesta a ars precum uleiul: foarte curat, foarte placut. Cu putina vreme īnaintea centenarului acestei sinagogi, Zile cutremuratoare au zguduit nu numai America, au zguduit īntreaga lume. La New York, Washington, Pittsburg au murit si evrei si crestini si musulmani, īn numele unei asa-zise credinte. Cine foloseste numele lui Dumnezeu pentru a faptui asemenea lucruri īngrozitoare nu este cu adevarat credincios. Fiindca nimic nu este mai grav, īn sentimentul religios, decāt extremismul. Oricine este patruns de īnvatatura iudaica stie aceasta. Si, har Domnului, iudaismul din Ploiesti si din Romānia a fost si este neextremist. A existat si exista o buna conlucrare īntre populatia evreiasca si poporul romān. Gāndindu-ma la centenarul Sinagogii din Ploiesti, ma gāndesc la primii si la ultimii 50 de ani ai sai. E adevarat ca, īn ultimii 50 de ani, comunitatea evreiasca de aici, ca, de altfel, pretutindeni, īn Romānia, s-a īmputinat. Dar, tot īn ultimii 50 de ani, evreii au avut Medinat Israel. Si Medinat Israel este tara īn care traiesc, vor continua sa traiasca prin urmasi, si evreii din Ploiesti. Un motiv īn plus de emotie pentru mine este faptul ca ambasadorul Israelului īn Romania, Excelenta Sa Sandu Mazor, este originar din Ploiesti. Misiunea Domniei Sale are o tripla conotatie: general diplomatica, de reprezentant al Statului Israel, de reprezentant al evreilor din Ploiesti si din Romānia. Suntem onorati ca se afla printre noi la centenarul acestei sinagogi, onoare care este semn ca exista, aici, viata evreiasca. Si stiu ca nu-i este usor domnului Gilu Iuftaru, presedintele Comunitatii Evreilor din Ploiesti, s-o mentina. Cu toate acestea, ori de cāte ori vin īn aceasta comunitate, mai ales, īn Hanukiade, am placerea sa constat ca evreii sunt prezenti īn sinagoga. Īl īntreb adesea pe domnul ing. Nilu Aronovici, presedintele D.A.S.M., fost presedinte al comunitatii din Ploiesti, de ce nu-l vad la Templul Coral. "Nu pot sa parasesc sinagoga, viata evreiasca din Ploiesti", īmi raspunde. Pastrati sinagoga, pastrati viata evreiasca si ele va vor salva!

Ing. NILU ARONOVICI
"Īmi amintesc ziua īn care fiul meu, Mihut, a pus prima data filacterele īn ceasta sinagoga…"

Īn cadrul īntālnirilor care se tin la Federatie, la care sunt si eu prezent, cānd se discuta ceva despre comunitatea din Ploiesti, privirile tuturor se īndreapta catre mine [...]. Provin - se stie - din aceasta urbe. De aproape sase ani mi-am asumat responsabilitati mai numeroase si mai grele decāt aceea de presedinte īn aceasta comunitate [...]. De aceea, m-am angajat fata de mine sa fac tot ceea ce se poate ca obstea evreiasca din Ploiesti sa beneficieze de tot ce se asigura de F.C.E.R. si "Joint" īn Romānia. Ceea ce se face acum īn Comunitatea din Ploiesti, simte toata populatia evreiasca. Personal, consider ca realizarile obtinute se datoreaza unui colectiv harnic si bine intentionat. Presedintele comunitatii, Gilu Iuftaru, este neobosit si īncearca sa adune populatia evreiasca īn jurul acestei frumoase sinagogi, īn care ne manifestam credinta fata de Dumnezeu, dar īn care si cultura evreiasca, cursurile de īnvatatura a slovei evreiesti, Talmud Tora, si alte manifestari, īsi gasesc locul cu multa īntelegere. Cāte evenimente s-au petrecut īn viata evreiasca de-a lungul celor 100 de ani de cānd s-a īnfiintat aceasta sinagoga! Īmi amintesc din anii tineretii, cānd, de sarbatori, sinagoga era arhiplina... De Iom Kipur si, īn special, īn seara de Kol Nidre, functiona orga... Era o mica orchestra de violonisti, condusa de reputatul Nicusor Predescu. Dar cāte casatorii nu s-au oficiat īn acest lacas, cāte Bar Mitzva, cāte concerte de muzica religioasa! Au fost si vremuri de restriste, īn care populatia evreiasca venea sa se roage pentru a nu fi prigonita, a nu fi deportata. Īn īncaperea mai mica, alaturata sinagogii [...], am īnvatat religia cu Rabinul Menachem Safran. Īmi amintesc ziua īn care fiul meu, Mihut Aronovici, a pus pentru prima data filacterele īn aceasta sinagoga - un moment emotionant. Acum traim centenarul sinagogii [...]. Multumim oficialitatilor municipiului, ale judetului, care sunt īntotdeauna alaturi de noi.