Interviu cu ing. Tiberiu Roth, presedintele Comunitatii Evreilor din Brasov

A mai ramas putin timp pana cand Templul din Brasov va implini o suta de ani. E mult? E putin? Pentru istorie este o clipa. Dar, pentru atatea generatii de evrei brasoveni care, intre zidurile lui, au plans cu lacrimi de durere sau de bucurie, si­au gasit alinare in ruga si, mai ales, au trait sentimentul ca nu sunt singuri, momentul acesta se cuvine cinstit intr­un mod aparte. "Sunt doi ani de cand ma framanta proiectul restaurarii sinagogii noastre", lasa intredeschisa poarta destainuirilor ing. Tiberiu Roth, presedintele comunitatii evreilor brasoveni. "Un proiect nascut din necesitate. Cupola Templului a suferit serioase deteriorari in timp. Pentru ca ideea sa devina scop general, simteam ca trebuie sa focalizez energiile intregii comunitati, mai ales, ale tinerilor".

De altfel, despre acest proiect de restaurare am aflat inca de la sfarsitul anului trecut. Participam la "examenul de absolvire" sustinut de "finalistii" Seminarului "Buncher Communitary Leadership", printre care se numara si brasoveanul Doru Gombos, care ni l­a prezentat. Tot atunci s­a vorbit si de organizarea unui festival al tineretului evreu din toata tara, in incinta Templului.

Prima etapa era, atunci, in plina desfasurare. Era firesc ca ideea sa fie preluata si popularizata de Doru Gombos, consilierul nostru in probleme de tineret.

Presupun ca urmatoarea etapa a fost, evident, mult mai dificila: obtinerea de fonduri.

Banii au venit destul de greu, intr-adevar. Am facut apel la membrii comunitatii noastre, la israelieni originari din acest oras, apeluri care n-au ramas fara raspuns. Un important ajutor financiar am primit din partea fostului ambasador al S.U.A. in Romania, Alfred Moses. Si­a dat obolul pianistul Radu Lupu, fiu al Brasovului. Au inteles sa ne ajute domnul Cantor, fiul unui fost presedinte al comunitatii brasovene stabilit in Israel; domnul Loebel, stranepotul, traind in Statele Unite, al primului presedinte care a slujit obstea evreilor brasoveni intre anii 1821­-1870. Numele tuturor vor fi inscrise pe placa de marmora de la intrarea Templului, unde figureaza si numele primilor donatori de acum un veac. Trebuie sa va spun ca eforturile noastre de renovare a Templului au prilejuit dovezi de reala interetnicitate, de veritabil ecumenism.

De exemplu?

Primaria din Brasov va finanta iluminarea interioara a Templului, sistemul de iluminare fiind bransat la cel public. Biserica Evanghelica, care a restaurat Biserica Neagra, ne­a oferit schelele in mod gratuit. E vorba, in cazul cupolei Templului, de o lucrare la mare inaltime, iar construirea schelelor ar fi costat o gramada de bani.

Care este stadiul prezent al lucrarilor?

Suntem pe ultima suta de metri care este, intotdeauna, cea mai grea. Si, pentru ca ne apropiem de finalizare, trebuie sa multumesc constructorilor care au muncit zi si noapte pentru a ajunge aici: domnului Bratuc, domnului Pernea... Au pus nu numai multa pricepere, dar si mult suflet in concretizarea acestui proiect.

Inteleg ca, sub raport comunitar, actiunea aceasta a fost si un test al conlucrarii intre generatii.

Cat se poate de adevarat. Ma gandesc la abnegatia secretarului nostru, Stefan Guth, a contabilului Mihai Maimon, a responsabilului Restaurantului ritual, Martin Rudich, la devotamentul consilierilor pentru tineret si, respectiv, pentru cult si cultura iudaica, Doru Gombos, Rudy Katz, si, desigur, la ravna echipei brasovene a O.T.E.R. - Luis Feder, Adina si Sorina Gantz, Kovacs Adi si Cristina si a multor altora. N-as vrea sa fac omisiuni.

Ce obstacole ati intampinat si care au fost solutiile?

La un moment dat, am fost in pericol sa ramanem fara surse financiare. Datorita implicarii personale a doctorului Zvi Feine, directorul Programului "Joint" pentru Romania, am primit ajutor din partea "Joint"-ului din New York. A survenit sprijinul esential al ambasadorului Alfred Moses. Conducerea Federatiei - acad. Nicolae Cajal, av. Iulian Sorin, Alex Sivan - ne-a acordat un ajutor moral si material semnificativ, avand in vedere ca Federatia a contribuit si la cheltuielile pentru organizarea festivalului.

Cine vor fi participantii?

Contam pe circa 200 de tineri evrei din toata tara. Vor concerta corurile din Sighetul Marmatiei, Oradea, Timisoara, Braila, Iasi, Bucuresti, Ploiesti, Bacau, Cluj. Fireste - si Brasov. Am invitat conducerea F.C.E.R, lideri comunitari din provincie, autoritati locale, reprezentanti ai clerului, ai organizatiilor de minoritati nationale, personalitati ale vietii publice, socio-culturale din Brasov, originari din urbea noastra stabiliti in Israel sau in diverse tari ale lumii. Timp de trei zile, intre 24-26 august a.c., vom fi gazda a 6-700 de oaspeti din Romania si de peste hotare.

Cum veti reusi, din punct de vedere logistic, sa faceti fata situatiei?

Pentru ca n-avem spatiu suficient de cazare, prof. dr. Sergiu Chiriatescu, rectorul Universitatii "Transilvania", ne-a acordat un ajutor substantial in aceasta privinta. Directorul Fabricii de bere "Aurora", Ion Mihaita, ne-a pus la dispozitie un cort foarte frumos, cu banci si scaune, unde tinerii vor servi masa. Cortul va fi instalat in curtea Templului.

Care este starea generala de spirit - a dvs. si a evreilor brasoveni - la ora actuala?

Bucuria de a fi reusit sa transformam un vis in realitate. Emotiile inerente. Sentimentul reconfortant ca avem un tineret activ, entuziast, talentat. Ca ne putem afirma in viata culturala a tarii. (Iulia Deleanu)

Hanucat Habait la Templul din Brasov, 24 august 2001. Toate firele de spiritualitate ale evreimii romane, din toate generatiile, s-au reunit aici, intr-un fel de biografie a ideilor in registru contrapunctic. Acum o suta de ani, cand a fost inaltat acest templu, iudaismul roman isi croia matca. Azi, se reinnoieste. Templul din Brasov face parte dintr-un lant al reinaugurarilor: Templul din Alba Iulia, din Tg. Mures, Monumentul victimelor Holocaustului din Dej... Dar reinnoirea nu este numai a edificiilor, exprimand nevoia de ocrotire a patrimoniului cultural iudaic - parte din patrimoniul cultural romanesc, ci si a infuziei de tinerete in viata comunitara: generatia tanara constituita intr-o organizatie, cu statut, activitati, revista proprii; generatia de mijloc aflata in faza cautarii unor forme specifice de expri-mare identitara. Sunt fapte ce converg, toate, in aceeasi directie: vointa de continuitate, in parametrii modernitatii, a vietii evreiesti din Romania. Reinaugurarea a fost un prilej de reafirmare a solidaritatii si unitatii noastre, concretizate prin participarea liderilor F.C.E.R., cu semnificative alocutiuni: ale academicianului Nicolae Cajal, avocatului Iulian Sorin, Marelui Rabin Menachem Hacohen, accentuata prin prezenta Rabinului Eliezer Glanz, un sprijin permanent, cu un rol deosebit in intreaga noastra viata religioasa, a multor presedinti de comunitati. O reactualizare a sprijinului permanent al "Joint"-ului, probata de cuvintele doctorului Zvi Feine, directorul Programului "Joint" pentru Romania. O replica de impresionanta tinuta intelectuala in fata atacurilor antisemite. O pledoarie pentru buna convietuire interetnica si ecumenism. Un prilej de strangere a legaturilor cu Israelul. Simptomatice - prezenta unor reprezentanti ai Ambasadei Israelului in Romania, ai Filialei pentru Romania a "Sohnut"-ului, ai orasului infratit cu Brasovul, Rishon LeZion, ai A.C.P.R.I., a lui Itzhak Artzi, fost primar al Tel Aviv-ului, lider al sionismului din Romania. Nu mai putin elocvent - darul doctorului Zvi Feine: albumul "Ierusalim 3000". Onorandu-l pe presedintele comunitatii evreilor brasoveni, ing. Tiberiu Roth, caruia primarul Ioan Ghise i-a acordat Diploma de Excelenta a orasului, au fost onorati toti evreii din Brasov.

Este pentru intreaga comunitate o clipa unica, de intensa emotie, clipa acestui centenar. Dupa un an de intense preocupari, iata ca ne-am implinit visul: aceasta sinagoga renovata, scaldata in lumina. Recunostinta noastra se indreapta catre toti cei ce au contribuit cu bani, cu munca si, mai ales, cu suflet ca reinaugurarea sa poata avea loc. Numele donatorilor se afla incrustrat in marmora alaturi de numele celor de acum o suta de ani.

Multumim conducerii F.C.E.R., academicianului Nicolae Cajal, avocatului Iulian Sorin, Marelui Rabin Menachem Hacohen, Rabinului Eliezer Glanz, "Joint"-ului, personal - doctorului Zvi Feine, directorul Programului "Joint" pentru Romania, acest cunoscut prieten al comunitatii noastre, de o inepuizabila energie.

O neasteptata donatie am primit din partea ambasadorului Alfred Moses, insotita doar de aceste cateva cuvinte: "Jews are care about each other" - "Evreii au grija unul de celalalt". Am primit, de asemenea, donatii, din partea unor fosti presedinti ai acestei comunitati, ca Joseph Cantor [...], a unui stranepot, Loebel Aronsohn, al primului presedinte, Heinrich Aronsohn, care a slujit obstea intre 1821-1870 [...]. Heinrich Aronsohn a scris un jurnal, "Cronica bra-soveana", in care a facut urmatoarea profesiune de cre-dinta: "Nu ne putem exprima mai bine vointa de dainuire decat lasand urma-silor marturii ale trecerii noastre prin timp [...]. Dupa ce au vazut ca evreii sunt folositori dezvoltarii economiei, culturii orasului, in constiinta locuitorilor Brasovului si-a facut loc un crampei de toleranta fata de noii veniti". Cuvintele sunt scrise la 1870. As vrea sa continui multumirile adresate tuturor concetatenilor care au sprijinit realizarea acestei lucrari de renovare a templului, eveniment al vietii culturale a acestui oras.

Cu bucurie si mandrie ne aflam astazi aici, alaturi de distinsii participanti si cativa membri ai Comitetului Director al F.C.E.R., pentru a asista la o mare sarbatoare a surorilor si fratilor brasoveni si folosim acest prilej de a transmite salutul, atasamentul si felicitarile conducerii Federatiei noastre pentru initiativa si eforturile ce ati facut pentru organizarea reinaugurarii si sarbatoririi centenarului Sinagogii din Brasov, la capatul unei actiuni de consolidare si modernizare a unui minunat lacas, de recunoscuta traditie a iudaismului roman. Fara discutie ca meritul principal revine inimosului presedinte al Comunitatii Evreilor din Brasov, dl ing. Tiberiu Roth, care a pornit in urma cu doi ani actiunea sa ambitioasa si, ca o masina infatigabila, sprijinit de colaboratori fideli si competenti, a dus-o la capat si se poate mandri cu o mare reusita. Le multumim din inima.

Asa cum ati vazut din expunerea inaugurala, Templul din Brasov - scuzati ca repet - a fost construit intre anii 1898-1901, dupa planurile, dupa proiectul arhitectului evreu-austriac Leopold Braconbaur, la initiativa si in sanul unei obsti cunoscuta si in dezvoltare inca din primii ani ai sec. al XIX-lea, comunitate al carei presedinte era atunci Heinrich Aronsohn. Primul rabin al Templului din strada Scheiului a fost Pap Ludovic-Rosemberg, rabin care l-a pastorit pana in 1918. Acest sfant lacas a fost martorul si am putea spune locul central, inima, unei activitati desfasurate inaintea si in timpul primului razboi mondial, in perioada interbelica, in anii Holocaustului si apoi in cei aproape 50 de ani din perioada totalitarismului comunist.

Din 1989 el a devenit si s-a impus ca un centru al unei activitati de eforturi postdecembriste si de sperante pentru evoluarea pe un drum normal, continuand a fi loc de rugaciune, de activitati culturale, de intalniri fratesti, de participari sarbatoresti comunitare, martor la bucuriile si durerile membrilor obstii brasovene. Doresc sa amintesc ca, intre anii 1940-1941, Templul a fost devastat si ca dupa 1944 a fost refacut sub indrumarea presedintelui Zitron Aladar. A suferit mult la cutremurul din 1977 si a fost reparat de catre F.C.E.R., la initiativa regretatului nostru mare conducator, Sef Rabinul dr. Moses Rosen.

Pentru marcarea marelui eveniment la care suntem martori, reinaugurarea Templului, refacut la 100 de ani, eveniment aniversar pe care fratii brasoveni l-au transformat intr-un cvadruplu jubileu, adaugand sarbatorirea a 175 de ani de la intemeierea oficiala (1826) a Comunitatii din Brasov, sarbatorirea a 150 de ani de la fondarea Societatii "Sacra" ("Chevra Kadisa") si a 125 de ani de la constituirea Comitetului de femei, ne aflam aici, ne bucuram ca suntem aici in numar atat de mare, cu frati si surori din populatia majoritara si din alte minoritati, ca participam impreuna la slujba de reinaugurare a Templului de catre Marele Rabin Menachem Hacohen, caruia ii multumim cu mare recunostinta.

Nu doresc - doamnelor si domnilor - sa va retin mai mult atentia si permiteti-mi din nou ca in numele conducerii F.C.E.R. sa va felicitam si sa va uram noi succese, succese pe care suntem siguri ca le veti inregistra in continuare, sub conducerea dlui presedinte Roth, neomitand sa transmit, totodata, cele mai calde multumiri pentru sprijinul acordat, Organizatiei "Joint", evreilor din Diaspora, mai ales celor originari din Brasov, ambasadorului Alfred Moses, autoritatilor locale, tuturor celor care au sprijinit material eforturile facute de Comunitatea Evreilor din Brasov, sa va exprim satisfactia ca, si de aceasta data, F.C.E.R. a putut fi utila si pe aceasta linie.

Permiteti-mi sa asociez urarile noastre si pe cele ale conducerii "B'nai B'rith" din Romania, "Forumul dr. Moses Rosen", si sa va multumesc ca m-ati ascultat.

A fost intrebat, odata, un rabin: Unde se afla Dumnezeu? "Dumnezeu - a raspuns - se afla acolo unde e lasat sa intre". Deci Dumnezeu n-are nevoie de sinagoga. El exista in sufletul fiecarui om. Atunci, de ce e nevoie de sinagoga? Pentru un singur motiv: ca oamenii sa se poata intalni unul cu altul. In ebraica, unul din numele date sinagogii este Casa Adunarii [...]. Pentru a fi realmente impreuna, avem nevoie de sinagoga. Nu ne putem ruga in Casa Adunarii fara 10 oameni [...]. Cand au trecut Marea Rosie, evreii au cantat: "Acesta e Dumnezeu si pe El il vom onora!" Asteapta Dumnezeu sa-l onoram? Tot ce facem pentru Dumnezeu trebuie sa facem bine si frumos. Acesta este sensul ideii de a-L onora: sa ne rugam frumos, sa cantam frumos. Si daca in Brasov exista o ase-menea sinagoga, ceva te indeamna sa te rogi frumos [...]. Am fost azi dimineata la Cristian si am vazut tineri din toate colturile Romaniei invatand ce inseamna iudaismul. Pentru acesti tineri avem nevoie de o astfel de sinagoga, pentru ca ei reprezinta viitorul comunitatilor din Romania [...]. "Cautati-l pe Dumnezeu nu in sus, ci in jos", spun inteleptii nostri. A-L cauta pe Dumnezeu inseamna a sti sa te comporti cuviincios cu oamenii. In traditia iudaica, ori de cate ori se inaugureaza o sinagoga se rosteste un Psalm [...]. In pericopa acestei saptamani sta scris: "Dupa dreptate, dupa dreptate, intotdeauna sa alergi!" De ce e scris de doua ori cuvantul dreptate? Pentru ca exista o asa-zisa dreptate si o dreptate adevarata. Mai scrie in aceeasi pericopa: "Langa altar sa nu plantezi pomi si sa nu inalti monumente". Care este semnificatia acestei fraze? Pomul se apleaca dupa vant. Monumentul e rigid. Daca vrei sa-l slujesti pe Dumnezeu, nu te inclini in fata oricarei adieri, nici nu ramai inflexibil, ca piatra, orice s-ar intampla. Sunt orientari de gandire pe care trebuie sa ti le insusesti, sunt altele de la care trebuie sa te retii. Trebuie sa fii in pas cu vremea, sa-l slujesti pe Dumnezeu asa cum timpurile o cer. Multumim tuturor celor ce au contribuit la aceasta reinaugurare si as adauga la cele spuse de domnul dr. Zvi Feine despre ambasadorul Alfred Moses ca este nu numai un adevarat evreu, un adevarat patriot american, este si un adevarat patriot roman. Intrunirea aceasta este un simbol al renasterii, al continuitatii vietii evreiesti in Romania.

Sarbatoarea la care participam s-a intamplat sa coincida cu un moment de raspantie, in care s-au inmultit atacurile contra evreilor. Sunt evreii fii ai diavolului? Sunt evreii dusmanii poporului roman? [...] Acum doi ani, la Targoviste, am participat la o alta aniversare prilejuita de centenarul liceului "Smaranda Braescu" [...], fondat de o familie de industriasi evrei care voia ca fiii muncitorilor din fabrica sa invete carte. Este acesta un act antinational? [...] Ca fiu spiritual al lui Gala Galaction, aminteam, intr-un articol aparut in "Diplomat Club", despre cele scrise in "Jurnalul" sau, in sase volume, referitoare la evrei: "Cine loveste in evrei, loveste pana la urma in traditiile religioase ale poporului roman, in onoarea, demnitatea si interesele lui". Numele lui Gala Galaction a fost conferit celei mai importante piete din Tel Aviv. Ceea ce a realizat domnul Roth este o contrapondere la manifestarile antisemite din prezent. Este un lucru faptuit cu daruire si dragoste, asa cum trebuie sa facem totul in viata.

"Va felicitam pentru ce ati realizat, ca acest Templu sa arate ca o bijuterie arhitectonica"

Desigur, la o asemenea reinaugurare si, mai ales, la un asemenea festival, zeci si zeci de brasoveni ar fi dorit sa participe. N-a fost, insa, posibil, pentru ca, obiectiv, spatiul n-a permis-o. Au participat totusi, simbolic, prin oficialitati locale, prin ziaristi din presa scrisa si audio-vizuala veniti in numar mare sa mediatizeze evenimentul. N-a fost o prezenta pro forma. Rezonanta afectiva pe care solemnitatea momentului a avut-o asupra lor a capatat consistenta cuvantului. "Ceea ce traiesc este, fara putinta de tagada, un omagiu de suflet, un moment inaltator", a spus subprefectul Iosif Ciurean. Conturand perioada de avant economic in care a fost inaltat templul, concomitent cu alte edificii de referinta si mandrie ale orasului (Palatul de Justitie, Cladirea Finantelor, Liceul "Principesa Ileana", Institutul Politehnic, Rectoratul, Asezamantul cultural "Tara Barsei"), presedintele Consiliului Judetean Aristotel Cancescu, a opinat ca "evreii din Brasov sunt sarea din bucate" si a regretat ca, datorita razboiului, apoi, datorita totali-tarismului, majoritatea au plecat". A fost impresionat, vizitand Israelul si vazand ca "aproape o jumatate de milion de originari din Romania vorbesc romaneste". "Va felicitam pentru ce ati facut ca acest Templu sa arate ca o bijuterie arhitectonica", a dat expresie sentimentelor incercate de concetatenii sai primarul Ioan Ghise. "Brasovul se mandreste ca toate etniile ce-l locuiesc - romani, germani, evrei, maghiari - au convietuit si convietuiesc in buna intelegere [...]. Evreii au contribuit mult la prosperitatea lui".

Multumind pentru mesajul de salut transmis de Meir Nitzan, primarul din Rishon LeZion, oras infratit cu Brasovul, considerand "ceea ce se face in Israel ca un punct de referinta pentru conducatorii nostri spre a lucra, la randu-le, pentru binele poporului roman", primarul Ioan Ghise a reamintit ca "emblema Brasovului este spiritul de toleranta". "Reinaugurarea acestei sinagogi - a judecat valoarea evenimentului prof. dr. Doru Munteanu, reprezentant al Directiei Culte, Cultura si Patrimoniu National -, -, de mare importanta pentru patrimoniul nostru, este un act ce trebuie consemnat in calendarul U.N.E.S.C.O.".

Limitati de spatiul tipografic, regretam ca nu am putut cuprinde decat cateva extrase, impresionante marturii de prietenie si ecumenism, din alocutiunile unor inalti ierarhi prezenti la aceasta sarbatoare a iudaismului roman. Incercam, totusi, sa oferim o imagine integratoare a ideilor si simtamintelor lor. Subliniind sorgintea biblica a iubirii aproapelui (Lev., 19, 18), parintele Ioan Tanco, protopop, seful Cultului Greco-Catolic din Brasov, a marturisit prin prezenta sa "punerea in practica a acestei porunci dumnezeiesti a iubirii". "Aceasta comunitate are pe Dumnezeu, traieste cu Dumnezeu", si-a sintetizat gandurile despre populatia evreiasca din Romania parintele Coman, parohul Bisericii Ortodoxe Romane din Brasov. "Trec pe langa acest Templu, imi fac cruce si stiu ca nu gresesc, pentru ca Dumnezeu care a condus poporul evreu in pustie spre Tara Sfanta ma va calauzi si pe mine!". Ce alta binecuvantare mai stringent actuala - decat aceea rostita in final, citand, de asemenea, o frantura de rugaciune: "«Pace celor de aproape si pace celor de departe!» Asa sa ne ajute Dumnezeu!". "Frumusete nu este doar in acest edificiu, ci si in sufletele celor care-l umplu", a remarcat Radu Jolt, conducatorul Bisericii Evanghelice Luterane din Brasov. O stare de spirit asemanatoare s-a putut constata si in mesajele de salut ale lui Antal Ferencz, seful Bisericii Reformate din Brasov, si al preotului evanghelic Johann Dieter Krauss (Biserica Evanghelica C. A. Brasov).

Primul Festival al corurilor tineretului evreu din tara, gazduit de Templul brasovean, a dat viata noua vietii noi a Sinagogii Albe. Aproape 250 de tineri evrei din cele mai diverse colturi ale tarii, insotiti de voluntarele sociale ale "Joint"-ului, Yael Stitelman si Shoshana Schechter, din S.U.A., au venit, cu dimineata varstei lor, sa-i sporeasca, muzical, frumusetea. "Cine cunoaste istoria poporului evreu si nu crede in minuni, nu e realist", spunea Ben Gurion. Si avea dreptate, a sustinut acad. Nicolae Cajal, accentuand asupra ideii in sine de festival al tineretului evreu, idee care merita perpetuata.

Festivalul, extraordinar schimb de experienta pentru toti muzicienii nostri, profesionisti si amatori, trebuie repetat, daca nu anual, poate la doi ani. Festivalul a fost gandit ca stimulent pentru tinerii evrei din tara spre a da viata templelor in comunitatile unde traiesc, a promova cultura evreiasca in Romania, a cultiva dragostea pentru Israel (ing. Tiberiu Roth). Este, poate, cel mai bun argument in favoarea celor care sustin ca viata evreiasca din Romania se afirma plenar (ing. Felix Koppelman). Un dar de casa noua (Mariana Marcu). Un mod de a alimenta flacara iudaismului (David Segal Iancu). Un prilej de a reuni sufleteste toate generatiile (ing. Osy Lazar). Un gand de Sana Tova si Heveinu Salom Alehem adresat intregii lumi (ing. Pincu Kaiserman). O ofranda muzicala pentru toti cei ce au trudit ca Templul din Brasov sa fie, azi, scaldat in splendoare (ing. Iosif Donenfeld). O demonstratie de vigoare si de resurse umane pentru viitor a obstii noastre (Tova Bin Nun). Un act de cultura iudaica menit sa ne intareasca sentimentul demnitatii identitare (ing. Sandra Segal).

Doru Gombos, consilier pe probleme de tineret al comunitatii brasovene, a daruit fiecarui cor o placheta aniversara, inclusiv corului din Brasov, "B'nei Milu", care a avut un motiv in plus s-o primeasca: anul acesta, a implinit 25 de ani. Ing. Osy Lazar a oferit, liderilor F.C.E.R., pastorilor nostri spirituali, doctorului Zvi Feine, lui Itzhak Artzi cate o funda albastra simbolica. "Dupa o traditie hasidica - a spus Itzhak Artzi -, cantecul poate deschide portile cerului. Suntem inainte de Ros Hasana si cred ca aceste peste 200 de voci tinere le-au deschis pentru noi, rugandu-se pentru pace in Israel, pace in lume". Fie ca ruga aceasta sa se implineasca!

Ne-am imaginat, la inceput de tot, ca cele doua pagini de mijloc, rezervate Templului alb brasovean, cat si formatiilor corale, binemeritand denumirea, ne vor fi suficiente. Ne-am inselat. Nu ne-au ajuns, demarand redactarea, nici trei... Cu pre-cuvantari pe pagina intai... Ar fi fost necesar, in realitate, un "Caiet Cultural". Cu fotografii, zeci si zeci de fotografii, si nu in alb-negru, ci color (9/13 minimum), nu doar autentice, concepute emotional... Cu transcrieri integrale ale pasionatelor alocutiuni care au premers fiecare program... Poate, totusi, candva, intr-un viitor nu foarte indepartat... De ce sa nu speram? In rest, au fost zile frumoase! Ne-a incantat, deseori, acel entuziasm care innobila fiecare aparitie. Am ascultat voci de aur... Formatii corale in adevaratul sens al cuvantului! Desigur, unele mai au de lucrat... O consfatuire a dirijorilor ar fi si ea binevenita. O cautare, neintrerupta, de noi si noi talente... O discutie, apoi, cu texte si partituri pe masa, despre repertoriul acestor formatii... Despre omagierea - cum? - a celor ce-si daruiesc muzicii, si zilele, si noptile... Un film, in sfarsit, semnat de un regizor de talent... Cu inregistrari sistematice, pe casete si CD-uri, ale fiecarei formatii... Si o descoperire rapida - in ani-luni-zile-clipe - a unor noi entuziasti... Precum Zvi Feine, poate... Precum Hacohen... Precum mai tinerii Iancu ori Kaiserman... Precum lucidul Roth... De ce sa nu visam?! Si ce bine ar fi cate un festival in fiecare an! Cu o publicitate pe masura notorietatii pe care o merita aceste daruite formatii... Cu meritul esential de a fi ale noastre si - dincolo de ecumenismul care apropie si lanseaza talente de diferite etnicitati -, cu meritul de a reda prin arta o spiritualitate, iudaica, o comuniune, a anului 2001, si o definire prin afect, prin prieteniile care se leaga, a acelui timp viitor, eliberat de orice xenofobii. Iar celor care ma acuza ca sunt, uneori, pesimist: va veni si acel timp!