CUVANT INAINTE

INAUGURAREA MUZEULUI

La 15 ianuarie 1978 a fost inaugurat muzeul initial intitulat "de Istorie a obstei evreiesti din Romania". Era o iarna cu vreme geroasa si o tara cu vremuri aprige - totalitarismul ceausist incepuse sa functioneze ca un mecanism de ceas cu arcul mult prea incordat si rotitele invartindu-i-se bezmetic. Mercurialul ideologic stabilea curent pretul in sanctiuni administrative, politice etc. pentru orice initiativa ce se abatea de la linia partidului. Or, aceasta "linie", defel dreapta, indica, in sistemul arhidezvoltat de cenzura in vigoare, ca despre nationalitatile minoritare (mai ales cele din categoria "si altele", in care erau cuprinsi si evreii) sa se vorbeasca cat mai putin sau chiar deloc: nici de bine dar, ce-i drept, nici de rau.
A existat, insa, o personalitate evreiasca de prima marime a acelor vremuri care si-a propus sa rupa tacerea oficiala din epoca in legatura cu evreimea locala: este vorba de dr. Moses Rosen, fost Sef Rabin al Cultului Mozaic din Romania intre 1948 si 1994 si conducator al Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania intre 1964-1994. Din initiativa sa fusese infiintata, in 1956, publicatia numita "Revista Cultului Mozaic", iar din 1977 un discret Centru de documentare asupra istoriei evreilor din Romania, menite, alaturi de intreaga activitate culturala comunitara iudaica, sa contracareze un crescand trend de deziudaizare si deconfesionalizare a unei evreimi sortite, in masura in care nu parasea (prin emigrare, Alia) aceste meleaguri, disparitiei ca etnie.
In coutextul dat, infiintarea muzeului in 1978 - an semnificativ pentru recrudescenta nationalismului "de stanga" al regimului ceausist, nu in intregime vaduvit si de unele nuante antisemite, indica un anume curaj civic din partea Sef Rabinului dr. Moses Rosen ca si o anume "deruta politicianista" din partea celor care i-au tolerat initiativa. Caci, chiar daca acest nou muzeu nu se afla la vedere, ci in incinta unei sinagogi dezafectate (Sinagoga Unirea Sfanta, numita candva "a croitorilor" si aflata pe o strada laturalnica, Mamulari, dintr-un colt al Vacarestilor, menit unei totale demolari, infaptuita chiar in anii urmatori) el nu a fost "trecut cu vederea" de localnici si mai ales de straini. Or, stapanirea de atunci ferea atat autohtonii, dar cu precadere "strainii", sa afle ca aici, in Romania, in Vechiul Regat, evreii au constituit a doua etnie a tarii, iar apoi, in Romania Mare, a patra nationalitate cu tin efectiv de circa 800 mii de suflete care si-au adus o contributie greu de neglijat la edificarea civilizatiei si culturii locale. Desi toate ceIe de mai sus, in speta istoria trecuta si prezenta a evreilor din Romania putea fi tinuta doar ca un secret "a la Pollichinelle", totusi, propaganda oficiala nu privea cu ochi buni exhibarea acesteia intr-un muzeu cu vitrine si panouri cuprinzand obiecte, documente si marturii despre prezenta si creativitatea evreiasca in toate articulatiile sociale si ale culturii romanesti: o istorie unitara a poporului roman dublata, insa, si de una "paralela", constituita de intreaga viata cultural-iudaica ce a conturat, in timp, acea originalitate evreo-romana exprimata atat prin fapte de spiritualitate specifice - hasidism, sionism, teatru idis, de pilda - cat si prin acele contributii ale etniei la cultura si viata romaneasca. Si, bineinteles, acele ireductibile manifestari de aculturatie rezultate din interferentele evreo-romane, pertinent reflectate in muzeu.
Muzeul obstilor evreilor din Romania se arata relevant pentru necesitatea unei atitudini constructive fata de o nationalitate care de-a lungul istoriei sale romanesti dovedise ca specificitatea ei sociala, culturala, spirituala, nu numai ca nu dauna tarii, ci o dinamiza. Ca, deci, atitudinea de "tacere" a P.C.R. cu privire la evrei, la nationalitati in general, nu putea vadi valente... euristice! In acest sens, muzeul salvat releva, in raport cu stapanirea, o anumita atitudine polemica, poate chiar contestatara. Era insa "polemic" si in raport cu o anume mentalitate, mai generala, conform careia evreii locali "generau elemente dizolvante de civilizatie si cultura". Muzeul era, de asemenea, polemic si chiar critic cu insisi acei evrei asimilati sau/si "internationalisti" care subestimau fortele si creativitatea iudaica locala, fie din necunoasterea propriei istorii a "tribului" evreo-roman local, si a rolului etniei lor in istoria Romaniei pe de o parte, fie in istoria universala a evreilor, in speta a celor "rasariteni", pe de alta parte.
Un periplu imaginar prin Muzeul de istorie a evreilor din Romania "Sef-rabin dr. Moses Rosen" - aflat in incinta cu parter si doua nivele a Sinagogii Unirea Sfanta, fosta Sinagoga Mare a croitorilor, ridicata acum un secol si jumatate, recladita in primul deceniu al sec. XX si amenajata pentru muzeul deschis in 1978 iar, recent, pentru forma refacuta si modernizata a acestuia - evidentiaza functia instructiva si cultural- educativa, pe langa cea de conservare a valorilor trecutului si, de ce nu, ale prezentului, ce revin acestui lacas.
Dar inainte de a trece in revista exponatele muzeului de astazi n-ar fi, poate, superfluu sa mai zabovim putin cu pietate asupra celor care au conceput si realizat prima sa forma din 1978. Sa depanam dar cateva amintiri in legatura cu "istoria" proiectului de prezentare "imagistica" a istoriei evreilor din Romania dand cuvantul insusi primului director al Muzeului - publicistul, astazi nonagenar, Marius Mircu, autor a numeroase lucrari despre evreii din Romania. Spicuim din amintirile sale: "Primul muzeu al obstii evreilor din Romania, dupa insasi spusa dr. Rosen, a fost proiectat de sotii Mircu si de sotii Manea". Tot potrivit amintirilor lui Marius Mircu: "Sotii Manea nu ar fi putut amenaja muzeul fara mine, intrucat eu cunosteam istoria evreilor din Romania, cunosteam si materialul adunat in timp de sectia de documentare; dar nici eu fara ajutorul celor doi artisti nu as fi reusit singur sa realizez un adevarat muzeu, ci cel mult un... hambar supraaglomerat".

CONTINUTUL TEMATIC IN FORMA ACTUALA

Muzeul, in forma sa restructurata, schiteaza istoria evreimii de pe meleagurile romanesti intr-o conceptie sistematica, realizata cu mijloace expozitionale adecvate. Cateva mii de exponate reflecta: viata evreiasca cultural-comunitara; procesul de integrare economica, sociala si politica in societatea romaneasca, creatia stiintifica, literara si artistica. Tot atatea marturii ale unei vieti si activitati multiseculare evreiesti in contextul istoriei Romaniei.
La parter poate fi urmarit traseul de istorie politica, culturala, economico-sociala si cultural stiintifica parcurs de evreimea romana in secolele XIV-XX. Dar nu inaite de a lua contact cu unele marturii despre Iudeea antica asa cum arata ea in ajunul cuceririi romane (sec. I e.n.) O reproducere dupa basorelieful de pe Arcul de Triumf, ridicat la Roma in memoria imparatului Titus, aminteste de izgonirea evreilor din Iudeea de catre cuceritorii romani, de inceputul dispersarii lor in special in Europa. Unele descoperiri arheologice demonstreaza ca din neamul lui Israel alungat in pribegie au ajuns, mai ales cei aflati in cadrul trupelor romane, si pe teritoriul Daciei romane. Desigur nu este vorba despre o asezare stabila ci, mai degraba, despre un accident al istoriei. A trebuit sa treaca inca o mie de ani pentru ca la inceputul mileniului doi calatorul evreu Benjamin de Tudela sa consemneze in jurnalul sau existenta unor iudei printre vlahii de la sud de Dunare.
Cartea lui Benjamin de Tudela, publicata in versiune franceza in anul 1734, este printre piesele originale de valoare aflate in colectiile muzeului.

EXPONATE PENTRU O ISTORIE DESFASURATA INTRE SECOLELE XIV-XIX

O harta a Tarilor Romane ilustreaza prezente efemere si asezarile stabile pe teritoriul romanesc, precum si etapele organizarii comunitare intre secolele XIV-XVIII. Nu intamplator sunt prezentate si portretele unor domnitori din Tara Romaneasca, Moldova si Transilvania. Documentele vremii reflecta diferite forme de legaturi ale unor domnitori cu evreii din Polonia, Constantinopol si desigur cu cei aflati in Tarile Romane. O variata gama de exponate, ordonate dupa criterii cronologice si tematice, reflecta: prima faza de viata comunitara; dinamica si diversitatea socio-profesionala a locuitorilor evrei. Hrisoave domnesti atesta relatiile comerciale si institutionale evreo-romane.
Pentru implicarea evreilor in viata economica sunt semnificative, printre altele: exponatele referitoare la crearea targurilor si targusoarelor cu participarea activa a unor comercianti si meseriasi evrei; marturiile documentare privind mestesugarii si breslele, lor. Simbolistica breslelor de mestesugari evrei, steagurile de bresle si catastifele lor pun in evidenta meseriile practicate cat si caracterul traditional religios al acestor organizatii profesionale.
Unele dintre steagurile expuse reflecta inceputurile infiriparii unei traditii evreo-romane. Avem in vedere obiceiul aplicarii simbolisticii traditionale evreiesti pe fundalul tricolorului romanesc.
O vitrina este dedicata gravorilor evrei, autori ai unor medalii emise de diferite institutii politice, culturale si academice romanesti cu ocazia unor evenimente sau aniversari de importanta istorica. Printre exponatele despre viata social-economica se inscriu si cele referitoare la primii financiari evrei: bancherul Bercovitz, care in 1836 a infiintat in Bucuresti faimoasa banca ce-i purta numele; bancherii Hilel si Leon Manoah - cel de al doilea fiind si unul din cei mai vechi angrosisti de manufactura din Tara Romaneasca; Solomon Halfon, creatorul "Bancii Halfon", in 1829; Michel Daniel si fiul (vestiti zarafi la Iasi); Marmorosh si Blank, creatorii vestitei banci "Marmorosh-Blank & Co", una dintre cele mai mari si longevive; se exemplifica si contributia evreilor la dezvoltarea industriei mecanizate ca si la alte branse economice.
Participarea evreilor la viata politica romaneasca in secolul al XIX-lea este marcata printr-o compozitie fotodocumentara care ilustreaza: aderarea unor evrei la Revolutia Romana din 1848; prevederile programatice ale pasoptistilor privind emanciparea israelitilor; creatia pictorului revolutionar C. D. Rosenthal care a eternizat in opera sa elanul si spiritul revolutionar al pasoptistilor. Pentru statutul politico juridic al evreimii romane in a doua jumatate a secolului al XIX-lea sunt relevante documentele privind pozitia favorabila a domnitorului Al. I. Cuza fata de problema incetatenirii evreilor.

"In 1864 israelitii romani vor avea a se felicita de multe drepturi... Noi am luat marsura unei emancipari graduale. Am vait sa va dou totul insa n-am putut. Veti avea o emancipare graduala." Alexandru Ioan Cuza, Primul domn al Romaniei moderne (1859-1866)

Ce-i drept insa, intentiile domnitorului Alexandrut loan Cuza nu s-au realizat. Constitutia din 1866 prin art. 7 a sanctionat statutul de apatrid al evreimii romane, stipuland ca necrestinii nu pot deveni cetateni romani. Situatia evreilor a devenit extrem de contradictorie: pe de o parte au fost prigoniti si izgoniti, pe de alta parte unii s-au bucurat de un anumit statut si prestigiu social, semne ale inceputului de integrare in societatea romaneasca. Asa, spre pilda, o harta a orasului Bucuresti, realizata de O. Papazoglu la sfarsitul secolului al XIX-lea, indica strazi centrale si casele locuite de evrei, sinagogile si sediile comunitare. Unele strazi aveau denumiri evreiesti: strada Sinagogilor, strada Spaniola, a Palestinei s.a.
Documentele despre viata cultural-spirituala evreiasca in a doua jumatate a secolului al XIX-lea se afla expuse intr-o vitrina speciala. Accentul in acest context cade pe: prezentarea luminismului evreiesc concretizat in crearea de scoli israelito-romane, aparitia de ziare si reviste cu un continut specific iudaic, ridicarea Templului Coral s.a. Tot atatea evenimente datorate activitatii unor personalitati marcante precum I. Barasch, Elias, Wilhelm si Moses Schwartzfeld, I. Psanter s.a.
Un loc important in viata spirituala religioasa si laica a evreimii romane a jucat Templul Coral din Bucuresti, inaltat in a doua jumatate a secolului al XIX-lea.
Diplome si medalii originale, portretele colonelului Mauriciu Brociner si ale altor combatanti evrei, amintesc de participarea unui numar important de voluntari la Razboiul de Independenta din 1877-1878 si de sprijinul moral si material general acordat de populatia evreiasca razboiului, desi evreii nu beneficiau la data respectiva de dreptul la cetatenia romana.
O interesanta gravura de epoca reflecta prezenta prestigioasa a evreimii bucurestene la festivitatea de incoronare a regelui Carol I si a Reginei Elisabeta (1881). Suntem in prezenta unui document iconografic relevant pentru intelegerea faptului ca o parte din societatea evreiasca bucuresteana a atins, in epoca, un grad inalt de dezvoltare economico-sociala. Numai o astfel de colectivitate putea sa-si permita confectionarea unui car alegoric atat de fastuos care sa evoce solemnitatea incoronarii regelui Solomon. Carul era insotit de reprezentantii principalelor organizatii evreiesti din tara care au venit sa ureze noului rege domnie lunga si glorioasa, care sa semene cu cea a inteleptului Rege al Israelitilor din epoca biblica.
Ce-i drept, insa, societatea evreo-romana era profund divizata din punct de vedere social-economic. Alaturi de un strat subtire de bogatasi, masa populatiei evreiesti suferea de lipsuri si saracie. Fotografii ale "pietonilor" arata grupurile de evrei pe care saracia si mizeria i-a determinat la sfarsitul secolului al XIX-lea sa paraseasca Romania pe jos.

VIATA EVREIASCA IN PRIMELE DECENII ALE SECOLULUI XX

La sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea, viata evreimii romane cunoaste forme politico-organizatorice tot mai diversificate. Exponatele oglindesc: inceputurile activitatii sioniste; participarea la congres sionist international de la Basel (1897) ; infintarea Uniunii Evreilor Pamanteni (1909) care milita pentru cucerirea drepturilor cetatenesti.
Sub semnul nazuintelor de integrare in societatea romaneasca a participat peste 10% din populatia evreiasca a Romaniei la Razboiul de Reintregire a tarii din anii 1916-1919. Numeroase documente, texte si fotografii, decoratii originale, stau marturie pentru eroismul evreilor in acest razboi, desi nici atunci nu era inca rezolvata problema incetatenirii colective si neconditionate a evreilor romani.
Perioadei interbelice ii este consacrat peretele longitudinal din stanga intrarii principale. Aici sunt ilustrate cateva aspecte din viata evreiasca in relatie directa cu momentele cruciale ale istoriei Romaniei. Citate din documentele evreiesti de epoca amintesc de adeziunea la Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia (1 decembrie 1918) care a votat Unirea tuturor romanilor. Fotografii inedite evoca participarea delegatiei evreiesti la incoronarea regelui Ferdinand si a reginei Maria (Alba Iulia 1922). Este evidentiata Noua Constitutie a Romaniei adoptata in 1923 prin care s-au consfintit drepturile cetatenesti si egalitatea in drepturi si pentru evreii din Romania. Harta etnografica a Romaniei Mari indica: situatia numerica a locuitorilor evrei; procentul lor in raport cu populatia majoritara si gradul de concentrare a evreilor in marile orase. Prin unirea Vechiului Regat cu celelalte provincii istorice populatia evreiasca din Romania a crescut considerabil atingand in 1930 aproximativ 750.000 de suflete, peste 4 % din totalul populatiei. Structura lor socio-profesionala, importanta lor in dinamica economiei capitaliste interbelice, contributia unor financiari si industriasi evrei la procesul de modernizare a economiei capitaliste sunt ilustrate prin numeroase statistici, fotografii, documente si texte de caracterizare. In paralel cu registrul economic, exponatele (steaguri, medalistica, fotografii, brosuri, carti, diferite tiparituri) oglindesc: participarea evreilor la viata publica a societatii romanesti; activitatea parlamentarilor evrei; viata politico-organizatorica a retelei institutiilor cultuale, culturale, cultural-educative, sportive si politice evreiesti. Portretele unor personalitati rabinice si ale unor conducatori ai obstei amintesc de existenta unei elite evreiesti care a condus si sprijinit din punct de vedere moral si material activitatea cultual-comunitara.
Ultimul panou pe acest perete se refera la manifestarile antisemite in perioada interbelica - manifestari ce s-au transformat in politica de stat odata cu instalarea guvernului Groza - Cuza (decembrie 1937).
O sala memoriala evoca martiriul evreilor din Romania in epoca Holocaustului. Un colaj de imagini de epoca prezinta momentele de varf ale tragediei evreimii romane din anii 1940 - 1944; pogromurile de la Dorohoi, Bucuresti si Iasi; din Basarabia si Bucovina; deportarile in Transnistria; deportarea evreilor din Transilvania de Nord de catre autoritatile hortyste in lagarele naziste de exterminare; asasinarea de catre trupele hortyste patrunse in localitatea Sarmas (septembrie 1944) a peste 150 de evrei (copii, batrani, femei, familii intregi). Istoria evenimentelor acestei perioade poate fi urmarita pe o caseta video care se proiecteaza in sala, la cerere.

CONTRIBUTII LA CULTURA SI STIINTA

Contributiile in domeniul culturii, stiintei, artelor si umanisticii sunt evidentiate de orice istorie universala moderna a evreilor, de unde si ispita tratarii muzeistice a aportului evreilor la civilizatie, dar mai ales la cultura seculara a tarilor de adoptiune in care s-au asezat si integrat. Aportul la arte si litere este, poate, cel mai "spectaculos", desi nici stiintele, tehnica, gandirea social-istorica nu se afla mai prejos. Un intreg sector de vitrine de la parter o ilustreaza.

Literatura. Cu un sir de vitrine asezate in spatiul central al parterului intram in vastul domeniu consacrat evreilor din literatura romana si al celor care au scris cu precadere in limba tarii. Sirul lor incepe cu Cailibi Moise, calificat drept "Esop evreo-roman", si cu Ronetti-Roman, autorul lui Manas.se (piesa de referinta in dramaturgia romana si, de ce nu, evreo-romana), si se continua cu unii dintre cei mai cunoscuti prozatori, poeti, critici etc., din generatii diferite: B. Nemteanu, Steuerman-Rodion, Al.I. Dominic, L. Feraru, C. Baltazar, M. Banus, F. Aderca, M. Sebastian, M. Blecher, I. Peltz, I. Calugaru, Ieronim Serbu, A. Baranga, S. Tita, V. Porumbacu, M. Breslasu, Sergiu Dan s.a., cu scriitori de limba germana (Alfred Margul-Sperber) sau care s-au manifestat in strainatate (M. Rusu - Paris, E. Relgis - Montevideo, K. Bercovici - New York, P. Celan - Franta, Germania). Intr-un grupaj special este evidentiat grupul de suprarealisti (Tzara, Fundoianu, Voronca). Lucrari, dintr-o alta vitrina, fac trimiteri la critici literari - de la Dobrogeanu-Gherea, Ion Trivale, E. Sanielevici, T. Vianu pana la M. Petroveanu, Savin Bratu si Paul Cornea. Dar nu an fost uitati nici literatii din ultima generatie, dintre care unii mai activeaza inca. In dorinta unei cat mai ample prezentari a domeniului publicisticii literare (uneori chiar in dauna prezentarii altor domenii de creatie), in muzeu se staruie mult asupra editorilor de beletristica (S. Benvenisti, L. Alcalay, S. Ciornei, Samitca, Saraga). O vitrina aparte este consacrata activitatii Editurii Hasefer care din 1995 a publicat peste 180 de carti privind istoria evreilor din Romania, contributia acestora la cultura romana, rolul si actualitatea iudaismului in contemporaneitate.
Un numar de vitrine sunt dedicate culturii si literaturii idis din Romania (portrete de creatori, carti, documente s.a.). Wolf Zbarjer Ehrenkranz (poet), Eliezer Steinberg (fabulist), Iacob Groper (poet si eseist), Itic Manger (poet si prozator) reprezinta domeniul, ca si M. Altman, S. Bickel, I. Sternberg, E. Frenkel, B. Snabl. O fotografie de grup, din 1908, evoca primul Congres de limba idis, tinut la Cernauti, in care apar si unii dintre acestia din urma; dr. Sotec-Leteanu, un carturar sustinator fervent al idisului in Romania, se bucura de o evidentiere speciala.
Un alt grupaj cuprinde carti si fotografii trimitand la ebraisti ca: Frenkel, Papa, M. Halevy, M. Beck, I. D. Hakohen, dr. K. Lippe, M. Braunstein, S. Sechter s.a. Limitati de spatiul parterului - in care s-a dorit realizarea unei integrale a diverselor aspecte ale istoriei evreilor din Romania, o parte din exponatele referitoare la cei mentionati, ca si la cei care urmeaza, sunt pastrate in fondul documentar al muzeului urmand sa constituie, in timp, obiectul unor expozitii speciale ocazionate de anumite evenimente.

Stiinta. Contributia oamenilor de stiinta este prezentata prin portrete, lucrari, documente, trimitand la matematicienii David Emanuel, E. Abason, A. si M. Haimovici, S. Sanielevici, S. Marcus; arhitectii Marcel Iancu, J. Vladeanu, H. Maicu; exploratorii Beniamin II si I. Popper, Fenichell s.a.; geologul D. Roman; chimisti de renume ca L. Edeleanu, I. Blum s.a.; si nu in cele din urma la medici, precum acad. prof. Nicolae Cajal s.a. Numeroase marturi se refera la filologii cu importante contributii, printre ei Gaster, Saineanu, Byck, Tiktin, Gandrea, Graur. Se fac referiri la istoricii Psantir, Barasch, Kaufman s.a., care constituie insa doar o parte din "scoala" istorica evreo-romana, cu reprezentanti pana in ziua de azi.
O lunga lista de evrei membri titulari, corespondenti si onorifici ai Academiei Romane da masura creatiei pe taramul stiintei in general.

Presa. Un turn al presei sugereaza efervescenta gazetareasca - 500 de titluri de gazete evreiesti aparute in Romania - in limba romana, idis, ebraica, germana, ladino, sau bilingve. Marii gazetari evrei din presa romaneasca, marii reporteri ai cotidianelor importante ale tarii isi au un colt al lor in recenta reamenajare. In toate directiile semnalate exista acum, de altfel, o ampla documentare in lucrari de referinta aparute (vezi "Contributia evreilor din Romania la civilizatie si cultura", Bucuresti, 1996, sub red. acad. N. Cajal si dr. H. Kuler, sau: "Revue Roumaine" nr. 339-341; "Contributia evreilor la cultura romana moderna" s.a.) si care repertorizeaza amplu numeroase nume si scrieri in toate aceste domenii.

Muzica. Prezenta evreilor in muzica romaneasca a fost notabila atat in domeniul componistic, cat si al interpretarii. Vitrinele prezinta tarafuri de lautari, cercetatori ai folclorului romanesc si evreiesc, partituri cu muzica sinagogala, creatii simfonice, muzica usoara. Dintre predecesori sunt amintiti: taraful violoncelistului Jean Marcu, compozitorii, interpretii A.L. Ivela, C.I. Bernstein, I. Rosensteck, Iosef Schmidt, Alberto della Pergola, Imanuel Bernstein, Eliachem Algazi, Rudolf Steiner, Rudi Ledeanu, Emil Cobilovici, Mauriciu Cohen-Lanaru, Stan Golestan, Filip Lazar, Marcel Mihailovici, Haim Schwartzman, Teodor Fuchs, Leon si Alfred Mendelson, Jehuda Leib Levin, Leopold Stern, Benedetto Franketti, dirijorul Otto Akerman, pianista Clara Haskil, regizorul de opera Jose Aratti si altii. Straluciti muzicieni contemporani care continua cautarile si implinirile maestrilor de odinioara sunt evocati prin fotografii, partituri s.a.

Arta sinagogala. Perla parterului si punctul sau de atractie il constitutie colectia etnografica si de arta (in principal sinagogala). Intregul perete de rasarit, care gazduieste chivotul sfant, se prezinta ca o ademenitoare expozitie de arta sinagogala si domestic-rituala. Obiectele sutnt expuse in vitrine luminate in care stralucesc: ornamente de Tora - coroane, rimonim si tasuri; sfesnice, menore, hanukii; suporturi de lumanari sau ulei pentru Hanuca; cutii pentru ars mirodenii, farfurii si platouri (din argint sau faianta) pentru Sederul de Pesah etc. Unele dintre acestea se afla si la celelalte nivele ale incintei muzeului.
Turnate si ciocanite sau cizelate obiectele expuse sunt, de o rara bogatie ornamentala, exprimata in volutele savant conduse ale vrejurilor, prinzand in textura lor decorativa siluetele stilizate ale cerbilor, leilor, delfinilor, tritonilor, paunilor, vulturilor - imagini ce se regasesc si pe aplicele candelabrelor simple purtand o singura lumanare. Uneori, suportul candelabrului de Sabat, ori a altor tipuri de candelabre, marturisesc ecouri ale curentului Art nouveau de la sfarsitul secolului al XIX-lea.
Contributia argintarilor evrei (atestata de multe secole in Tarile Romane) la dezvoltarea artei sinagogale este de asemeni relativ bine cunoscuta si pusa in evidenta de lucrarile de specialitate. Este vorba, mai ales, de obiectele in argint menite sa impodobeasca sulurile legii cu coroane si placi (pectorale). Coroanele stint realmente obiecte fastuoase. O mare varietate de motive ornamentale se poate constata, insa, in legatura cu pectoralele. Asa cum remarca reputatul istoric de arta Paul Petrescu.
"Cu tin rafinament deosebit sunt executate pectoralele, unele au in varf doi porumbei, plasati pe coroana invataturii, sustinuti de doi grifoni; altele au coroane flancate de flori si acoperite de ornamente. In registrul mediu, gasim uneori un ecuson oval cu Tablele legii sau doi cerbi in picioare contrapusi, cu capetele ramuroase intoarse spre exterior. Coloanele ce le flancheza sunt stilizate si inconjurate de motive baroce.
In majoritatea lor aceste piese poarta amprenta vechiului stil vienez ("Altwien"), fiind chiar importate din strainatate, dar nu putine sunt opera unor artizani evrei locali, influentati si de arta populara romaneasca".
Asemenea influente, usor de depistat, de pilda, in arhitectura sinagogala din unele "stetl"-uri pot fi recunoscute si in motivele sau tehnica de lucru a unor obiecte ritual-domestice, cuprinse mai ales in vitrinele in care exponatele bidimensionale (documente, fotografii etc.) sunt ingenios asortate cu exponate tridimensionale: cani, cupe, saculete pentru tefilin, talet etc., iaduri, meghilotmri (cu miniaturi). Ca sa nu mai vorbim de faimoasele "gragar" sau masti de Purim atat de asemanatoare recuzitei romanesti in jocurile rituale prilejuite de Anul Non.
In arta propriu-zis sinagogala o seama de obiecte majore au, insa, o provenienta artizanala straina.
La dezvoltarea artei sinagogale evreiesti din Romania au contribuit intr-o masura apreciabila si ceaprazarii, creatori de: a) predelele si mantiile ce acopera usile chivotului in care se pastreaza sulurile legii; b) invelitori pentru sulurile legii; c) pungi pentru sulul de rugaciune; d) pungi pentru filactere; e) pungi pentru azima pascala; f) acoperamant pentru cozonaci; g) baldachin pentru cununie (hupa). Muzeul isi propune sa-si imbogatesca colectia de obiecte de acest fel.
Textilele cele mai impresionante din muzeu sunt parohetii (predele) cusuti cu mare arta de ceaprazarii evrei si avand brodate bogate decoruri fito, zoo si skeo-morfe, precum si inscriptii. Firul de aur si argint este brodat in suprafete compacte. Cu totul original este un parohet pe care simbolurile sunt pictate.
Este ratiunea pentru care al doilea nivel al balcoanelor din muzeu reprezinta indeosebi o expozitie a tuturor acestor tesaturi rituale de o deosebita valoare artistica.

Arta si spectacol. Intreg etajul I (balconul prim) este conceput ca un spatiu dedicat artelor plastice si teatrului. Pinacoteca si scena in acelasi timp. In "Galeria pictorilor" pot fi contemplate tablourile unor pictori evrei din Romania (secolele XIX-XX); ale unor pictori romani care au redat chipuri de evrei; portrete de evrei, rabini sau personalitati din lumea laica, creatii ale unor autori neideitificati; documente personale sau carti expuse in vitrine despre artisti plastici evrei. Astfel, vizitatorii acestei sectiuni an posibilitatea sa cunoasca lucrari semnate de Barbu Iscovescu (mijlocul sec. al XIX-lea), Nicolae Vermont, care a avut sansa sa fie descoperit de N. Grigorescu, devenind ulterior elevul lui Theodor Aman; Max Arnold, care a imbogatit arta romaneasca interbelica cu fermecatoare peisaje. Creatia unei intregi pleiade de modernisti aminteste de contributia pictorilor evrei la maturizarea artei moderne romanesti. Astfel, in muzeu stralucesc cateva tablouri semnate de Iosif Iser, Marcel Iancu, Arthur Segal, Max Herman, Maxy, Margareta Sterian. Ce-i drept, arta lor nu a fost consacrata in mod expres tematicii iudaice, totusi Iser a desenat si pictat figuri de evrei, de asemenea si Marcel Iancu. In muzeu se gaseste expus un tablou al lui M.H. Maxy cu un grup de evrei la curatatul zapezii in timpul regimului antonescian. Tabloul Margaretei Sterian strabatut de fantazie si culoare vorbeste despre farmecul nuntii evreiesti. Printre pictorii roman care s-au consacrat redarii chipurilor de evrei este de mentionat in primul rand Octav Bancila: cele trei tablouri expuse in muzeu confirma aceasta constatare in legatura cu creatia sa. Materialul documentar expus in vitrine aminteste de creatia unor mari talente precum Victor Brauner, Jules Perahim, I. Ross, Pascin, Rubin si altii.

Teatrul. Un loc central al etajului I este dedicat teatrului evreiesc. O scena in miniatura, o vitrina cu costume, panouri de afisaj si numeroase documente, cronici, fotografii, programe fac sa reinvie in fata vizitatorilor primul teatru idis aparut in Iasi, la "Pomul Verde", in anul 1876, sub Avram Goldfaden, apoi si la Bucuresti, beneficiind de trupe proprii. Prima cronica despre teatru evreiesc din Romania a aparut in "Curierul" de Iasi, nr. 93 din 1876, si a fost semnata de Mihai Eminescu. Dintre animatorii de teatru idis, alaturi de A. Goldfaden, figureaza Wolf Zbarjer Ehrenkrantz, Zelig Mogulescu, Israel Goldner, Suhar Goldstein, familia Segalescu, I. Goldenberg, Mally Picon, Clara Young, actorii trupei din Vilna, Iacob Sternberg, Sidy Thal, Sevila Pastor. Un spatiu corespunzator este acordat teatrului "Baraseum" din timpul prigoanei si Teatrului Evreiesc de Stat de astazi. Sugestivele panouri si vitrine - cu afise, costume, fotografii - de actori, regizori, dramaturgi etc., dau acestui grupaj din muzeu o atractivitate deosebita.

Viata de cult. La etajul II se afla exponatele privind cultul rnozaic. Vitrine cu carti si obiecte evoca sarbatorile evreiesti. In "coltul rabinilor" sunt etalate documente si fotografii despre: rabinii dr. M. Beck si Marele rabin M. Friedman din Stefanesti; A.L. Rosen si Sef-rabinii I. Niemirower, Al. Safran, Moses Rosen; despre A. Cassvan, dr. H. Alperin, dr. H. Brezis, dr. M. Halevy, dr. A. Beck. Chivotul sfant (piesa originala de o rara valoare) al sinagogii din Stefanesti domina de la acest etaj asupra incintei muzeului. Intreaga amenajare este completata de afise, fotografii privind cantori celebri, caligrafi de suluri sfinte s.a. Un montaj de fotografii ale unor sinagogi din tara (unele demolate intre timp) se afla "plasat" indaratul superbului Aron Kodes din Stefanesti. Urmeaza o seama de machete de sinagogi vechi din toate cele trei tari carpato-dunarene in care s-au asezat si au devenit stabili evreii. Printre ele, macheta "Sinagogii de lemn", veche de 500 de ani, din Piatra Neamt, a sinagogii-cetate din Iasi, mentionata de cronicari ca existand inca de la sfarsitul secolului al XVII-lea, macheta sinagogii sefarde din Bucuresti s.a.
In final, vizitatorul reintors la parter, spre iesirea din incinta muzeului, va putea zabovi asupra unui mare panou, amplasat pe peretele orizontal din stanga intrarii principale, care contine un mozaic de fotografii despre diferitele aspecte ale vietii comunitare din ultimele patru decenii. Sunt marcate intalnirile la nivel inalt ale regretatului Sef-Rabin dr. Moses Rosen cu personalitati ale vietii politice si religioase interne si internationale, cu reprezentanti oficiali ai Statului Israel. Numeroase fotografii ilustreaza activitatea diversificata a acad. prof. dr. Nicolae Cajal, presedintele Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania, si a avocatului Iulian Sorin, secretarul general. In fotografii sunt redate aspectele activitatii de cult si de cultura si nu in ultimul rand de asistenta sociala.