Prof. dr. IOAN MIHAILESCU, rectorul Universitatii Bucuresti:

Domnule ministru, bine ati venit la Universitatea Bucuresti. V-am intampinat cu "Gaudeamus" - "Sa ne bucuram". Stim ca, in aceste zile, sufletul dumneavoastra nu e cuprins de bucurie, ci de ingrijorare si tristete. Stim ca pe umerii dumneavoastra apasa povara unei tari, dar va rugam ca, in acest popas in mijlocul nostru, sa va inseninati, o clipa, gandurile. Sunteti una dintre cele mai mari personalitati ale seco-lului care abia s-a incheiat si ale celui prezent. Soarta lumii este asociata de numele dumneavoastra. Cine si cum va scrie istoria in viitor, e problema isto-ricilor, dar, in aceasta istorie, numele Shimon Peres nu va fi niciodata uitat. Permiteti-mi ca, in numele Universitatii Bucuresti, sa-mi exprim compasiunea pentru victimele recentelor atentate teroriste antiisraeliene. Asa cum ati spus-o deseori, exista multe legaturi trainice intre Romania si Israel. Seniorii, din primele randuri ale Amfiteatrului, reprezinta doar o parte din obstea evreilor romani, cu pozitii importante in arta, stiinta, economie s.a. Ne recunoastem a fi mostenitorii de suflet ai culturii iudeo-greco-romane. Il voi ruga pe domnul Ioan Panzaru, prorectorul Universitatii, sa prezinte Laudatio.

Acad. prof. dr. NICOLAE CAJAL, presedintele F.C.E.R.:

Este greu sa-mi exprim intreaga bucurie de a fi astazi, aici, la conferirea titlului de Doctor Honoris Causa al Universitatii Bucuresti, eminentei personalitati a vietii politice israeliene si internationale, laureat al Premiului Nobel pentru Pace, iubit de prieteni, apreciat chiar si de adversari, actualul ministru de externe al Statului Israel, Excelenta Sa Shimon Peres. Emotionat de cinstea ce mi se acorda de a vorbi in fata dvs., va rog sa-mi permiteti sa incep cu cateva cuvinte despre cel ce ne onoreaza cu vizita Domniei Sale, chiar in aceste momente in care Israelul, opinia publica mondiala, au fost zguduite de noi atentate teroriste criminale, curmand vietile a zeci de israelieni.
As dori sa subliniez ca admiratia si dragostea noastra - ma refer, in special, la sentimentele evreilor romani - fata de aceasta personalitate cu valoare de simbol pentru intreaga comunitate umana, este impartasita de o mare parte a populatiei romanesti.
Am avut ocazia - sansa - sa-l cunosc pe domnul Shimon Peres cu multi ani in urma. Sa stam de vorba in locuinta regretatului Sef Rabin dr. Moses Rosen (z.l.), cu prilejul unei vizite in Romania, la sediul F.C.E.R.; la Conferinta "Crans Montana"... Apoi la intrunirea de la Casablanca, unde am fost fascinat - ca de altfel si la "Crans Montana" - de expunerile sale, modele - fara exagerare - de gandire politica si filosofica. Am avut ocazia - spun sansa - sa iau parte si in Israel la intalniri intre domnul Shimon Peres si conducatori ilustri ai delegatiilor oficiale romane: presedintele Ion Iliescu, fostul presedinte Emil Constantinescu, fostul prim-ministru Radu Vasile. Recent - cu actualul prim-ministru Adrian Nastase. In toate interventiile, in toate discutiile purtate, Shimon Peres a dovedit exceptionalele calitati care i-au consolidat imensul prestigiu de care se bucura in mediile politice internationale cele mai inalte. Am avut - repet - sansa si bucuria sa admir, alaturi de colegii, de fratii mei, eforturile sale incredibile pentru pacea in Orientul Apropiat si in lumea intreaga. Logica sa, umanismul sau, cultura si inteligenta sunt dintre cele mai impresionante.
Nu in ultimul rand, doresc sa subliniez dragostea, aprecierile pentru Romania, pe care stim ca a sprijinit-o in numeroase ocazii.
Despre un om, un evreu, un israelian ca Shimon Peres, despre unicitatea acestei personalitati s-ar putea vorbi ore in sir. Nu vreau sa abuzez, insa... In esenta, suntem mandri ca-l putem intampina astazi, aici, cu ocazia decernarii titlului de "Doctor Honoris Causa" al Universitatii Bucuresti, titlu care il onoreaza si ne onoreaza... Acestei mari personalitati a lumii contemporane, fratelui si prietenului nostru, sincerului prieten al Romaniei, ii dorim noi si mari succese in tot ceea ce face si, mai ales, in lupta atat de dificila, ce o duce pentru pace.

Prof. dr. IOAN PANZARU, prorectorul Universitatii Bucuresti:

Universitatea Bucuresti este onorata sa intampine, azi, una dintre cele mai distinse personalitati ale vietii politice contemporane, Excelenta Sa domnul Shimon Peres, ministrul israelian al Afacerilor Externe, laureat al Premiului Nobel pentru Pace. Este, intr-adevar, un exemplu de rara energie si, in acelasi timp, de calma si constanta intelepciune. Existenta sa a fost intotdeauna dedicata cauzei Statului Israel, la a carui renastere si-a adus o contributie importanta si pe care l-a aparat in vremuri grele, atent la faptul ca victoriile pot germina, in timp, in randurile celor infranti, noi contestari si, implicit, noi lupte. Shimon Peres s-a inscris in constiinta noastra, mai presus de toate, ca un strateg, ca un om pentru care o batalie este numai o parte dintr-un razboi, in timp ce razboiul este doar o mica parte dintr-un tot urias si complex, care este istoria.
Shimon Peres s-a nascut intr-un orasel situat, azi, in Belarus. Familia sa a plecat in Tara Sfanta in 1934, cand tanarul Shimon Peres avea numai 11 ani. Azi, nu mai poate pleca din Visneva nici un evreu. Nu mai sunt. Ultimii, printre care si cativa membri ai familiei Persky, au fost ucisi in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Nazistii i-au inchis in sinagoga oraselului si le-au dat foc. Dar, in acei ani in care Shimon Peres ajungea la Tel Aviv [...] nimeni n-ar fi crezut ca asemenea orori sunt posibile. Impulsionat de entuziasm nativ, baiatul a fost castigat de idealurile unei vieti de munca si creatie, spre care-l chema renasterea natiunii sale [...]. In acelasi timp, s-a format ca lider al miscarii Hanoar Hanoved, fapt ce i-a facilitat intalnirea - marcandu-i destinul - cu David Ben Gurion [...]. Chiar din acei ani plini de greutati, cariera lui Shimon Peres a evoluat la cel mai inalt nivel, distingandu-se prin eficienta si moderatie in implinirea importantelor sale misiuni [...]. In acelasi timp, s-a remarcat printr-o conceptie complexa, innoitoare privind functiile statului in societatea moderna [...]. Si-a sustinut pozitia asupra faptului ca stiinta politica implica o gandire, o conduita, o actiune profund rationale... Intre 1984-1990, Shimon Peres a jucat un rol major in guvernul de uniune nationala, format din Partidul sau, al Muncii, laolalta cu "Likud"-ul, guvern condus de Yitzhak Shamir. In acea perioada, Shimon Peres a fost ministru de finante, ministru de externe, prim-ministru.
Intre 1992-1993, cand partidul sau a fost la putere, a contribuit, ca ministru de externe la semnarea acordului de la Oslo, conform caruia, in spiritul unei manifeste dorinte de pace, armata israeliana s-a retras din Ieriho si din Fasia Gaza, permitand crearea Autoritatii Palestiniene de autoguvernare ad interim. Acest acord, considerat de cotitura, a facut ca autorii sai - primul ministru Yitzhak Rabin, ministrul de externe Shimon Peres si presedintele P.L.O., Yasser Arafat, - sa primeasca impreuna Premiul Nobel pentru Pace [...]. Nu sunt putini cei care nu inteleg acest mod de gandire. Acestor idei opunandu-li-se, sub aparenta unui sacrificiu eroic [...], un plan stupid de a aduce lumea inapoi in Evul Mediu, o epoca in care fanatismul religios tinea locul interesului pentru progres social. Avem datoria, azi, sa aparam ceea ce credem ca este nobil si folositor in civilizatia moderna [...]: dreptul la libera exprimare si circulatie, dreptul la dezvoltare deplina a personalitatii umane, dreptul de a discuta in contradictoriu si a propune viziuni alternative asupra viitorului nostru.
Considerand ca Excelenta Sa domnul Shimon Peres este unul dintre acei oameni inzestrati cu harul de a aduce mai multa armonie si intelegere intre oameni si recunoscandu-l ca pe unul dintre cei pe care iubirea de oameni ii considera facatori de pace, Senatul Universitatii Bucuresti a hotarat sa-i acorde titlul de "Doctor Honoris Causa" pentru merite exceptionale in procesul de pace in Orientul Mijlociu.

BUNELE RELATII SUNT MAI IMPORTANTE DECAT CUVINTELE

Cuvantarea de raspuns a a Excelentei Sale, dl SHIMON PERES:

Sunt deosebit de recunoscator pentru acest Doctorat de Onoare. De altfel, n-am mai avut prilejul de a primi un asemenea titlu de Doctor. De cand am terminat facultatea, acesta e al doilea titlu universitar al meu. Ma simt, intr-adevar, onorat fiindca, pentru mine nu inseamna numai sa am un doctorat onorific, dar, in multe privinte, sa devin un roman onorific. Cred ca este o onoare reala sa apartii Romaniei. Cunosc un pic Romania, avem o mare Alia romana si cei veniti din Romania sunt printre cei mai buni pe care-i avem in Israel, credeti-ma. Exista o anecdota despre doi domni care au cunoscut, telefonic, o doamna. Unul spune celuilalt: "Uite ce frumoasa e!". Si celalalt intreaba: "De unde stii? N-ai vazut-o la fata!". "Ba da, raspunde, am vazut chipurile celor cu care si-a incrucisat drumurile de-a lungul anilor". In ceea ce ma priveste, am vazut chipurile oamenilor cu care m-am intalnit in Romania si a fost o dezvaluire fizionomica foarte, foarte promitatoare. Stiu ca Romania insasi este in mars de la o varsta, o era, la alta si ca, in acest secol, Romania are ambitia de a deveni din nou Marea Romanie (The Great Romania); este, aici, intr­adevar, o reflectare a pozitiei geografice a Romaniei si este dezirabil, demn de respect, sa-ti propui sa fii mare si puternic intr­o foarte complicata zona a lumii. Cineva ar putea intrezari cum evolueaza, ca aspiratii, contururile Romaniei, de la vechile dimensiuni ale geografiei balcanice pana la configurarile noi pe care le acrediteaza, promitator, aspiratiile spre noua Europa. Si sunt convins ca Romania va fi un membru competitiv al noii Europe, in care vor trai copiii dvs., generatiile dvs. tinere, in acel viitor. Vad multi studenti reuniti in aceasta sala si un lucru ii pot sfatui: nu urmati ceea ce este deja, demult si definitiv, elaborat. Luati viitorul in mainile voastre, fiindca ceea ce va urma nu redescopera - evrika - ceea ce s-a petrecut, ci, desigur, ceea ce se poate petrece in acel viitor. Voi apartineti, pe de-a intregul, lumii noi; pentru ca latura materiala a vietii este de mai mica importanta, iar latura intelectuala si emotionala devine din ce in ce mai importanta. Apartineti, intr-adevar, pe de-a intregul, unei etape revolutionare, noi, si purtati o revolutie cu voi insiva prin insasi varsta voastra. Istoriceste vorbind, umanitatea a fost mult dependenta de taramul concret istoric in care s-a format. Acest taram reclama si induce insasi definirea de tara, definirea unor suveranitati si natiuni, ideea de protectie de tara, ori expansiune de tara si, din aceasta cauza, devine necesara infiintarea de armate care s-o apere, sa se lupte pentru ca nimeni sa nu smulga vreo bucata din tara sa. Intreaga istorie a umanitatii a fost scrisa si "colorata" conform acestor asumari si indoctrinari. De fapt, istoria umana a fost scrisa cu rosu, cu sange varsat. Mi-e tare teama ca istoria este, fundamental, istoria conflictelor, a razboaielor, omorurilor, si ca schimbarea esentiala a avut loc abia la sfarsitul celei de-a doua jumatati a secolului XX, cand am descoperit ca noua prosperitate a umanitatii o reprezinta investitia in domeniul, tot mai complex, stiintific si tehnologic.
Stiti ca vin dintr-o tara mica cum este Israelul. Compar, uneori, tara mea cu alte tari; o compar, de exemplu, cu Japonia, care este a doua dintre cele mai mari puteri economice in zilele noastre. Ce este Japonia, cu adevarat? Este japoneza. Priviti la ce pot face japonezii, fara pamant, fara apa, fara aur; ei au dobandit, in ei insisi, realmente, un nou mod de structurare, propriu, intr-un sens tehnologic. Si din nou, tot comparand, vad fosta Uniune Sovietica. Sigur, este cu totul altceva. Fosta Uniune Sovietica (mai exact, Rusia) este de mii de ori mai mare ca Israelul. Noi avem 24.000 de kilometri patrati. Rusia are 24 de milioane de kilometri patrati. Rusii au un milion de lacuri, noi avem doua, unul mort, Rusia are 100.000 de rauri, printre care ­ cele mai formidabile in zilele noastre: Donul, Volga. Israelul are un singur rau, care are mai multa istorie decat apa. E faimos, dar nu pentru irigatie. Si, totusi, acum, cand stabilim coraportari cu fosta Uniune Sovietica, primul lucru pe care
l-as aminti este ca rusii cumpara - n-o s-o credeti! - vaci albe de la noi, fiindca s-a dus vestea ca vacile albe israeliene produc de trei ori mai mult lapte decat o vaca, de orice alta culoare, ruseasca. Aceeasi vaca si aceeasi munti. Si diferenta nu consta in tipologia animaliera. Diferenta consta, va asigur, in stiinta [...] de a obtine mai mult lapte prin folosirea unei tehnologii avansate [...]. In fapt, oriunde te-ai misca, in contextul lumii moderne, vei constata ca tehnologia avansata este mai importanta, in toate sensurile, decat oferta naturala a tarii, oferta de animale sau arbori. Si, oriunde te-ai duce - ma refer la tarile avansate - observi ca tehnologia a marcat o adevarata revolutie. Mai intai, a existat obisnuinta atotstapanitoare intre anumite hotare. Stiinta si tehnologia sunt fara hotar. Chiar si legatura istorica traditionala intre natiuni si oameni tine de pamant, apa, mari, de disparitati teritoriale; azi, lumea este conectata la eter, cibernetica, spatiu. Internetul, televiziunea, computerele fac distantele tot mai putin importante; fiecare dintre noi traim in acelasi context spatial si competitia reala este pentru viteza. Cine este mai iute va face mai multi bani; si cine are idei noi va deveni mai bogat. Si ne perfectionam mereu in a castiga timp si a ne perfectiona, material, existenta; noi devenim moderni prin insasi tehnologia moderna; de la viteza vocii, a sunetului, la viteza luminii este, in fapt, o revolutie.
Nu numai ca tehnologia ne-a schimbat relatiile, dar a schimbat sensul real al economiei. Pana acum, in economia traditionala - marxista sau oricare alta - nu distingeam mai departe de productie si servicii. Productia capata o alta pondere. Sa produci, orice ai nevoie, reclama o munca de circa 10-15% din ansamblul activitatilor creatoare ale fiecarei tari. Ceea ce implica existenta zilnica este mai mult decat ceea ce intelegem curent prin servicii. Cercetarea, dezvoltarea, activitatea bancara, studiul - totul reclama o noua tehnologie. 50% din consumurile noastre - incaltaminte, hrana, case - reprezinta inca un consum de bunuri materiale; dar celelalte 50% din consumurile noastre reprezinta consum cultural: turism, distractii, muzica, sport, literatura si acestea pot schimba enorm societatea noastra. In loc de a cheltui banii pe care nu­i ai - in sensul de­a cumpara lucruri de care n­ai nevoie -, noi cheltuim acum banii pe lucruri care raspund, intr-adevar, vietii noastre emotionale, fie si in sensul cel mai propriu al cuvantului, fie ca sunt emotii care tin de corpul, de estetica gustului ori a preferintelor dvs. Dar, doamnelor si domnilor, nu faceti o greseala: tehnologia nu este o chestiune legata numai de tehnica, ar fi un nonsens. Nu poti avea tehnologii inalte fara sa-ti insusesti toate valorile spiritului si civilizatiei. Tehnologia si stiinta sunt bazate pe spunerea adevarului sau pe preocuparea pentru descoperirea adevarului, ori pe descoperirea adevaratei naturi a lucrurilor. Nu poti combina tehnologia cu minciunile. Nu poti minti stiintific si sa obtii un progres. Daca vrei sa inaintezi pe o directie stiintifica, ai de spus adevarul. Nu poti, de exemplu, sa atragi investitii din afara tarii, fara ca societatea ta sa fie, in esenta, curata. Asa cum si cartile tale de conturi trebuie sa aiba acoperire, sa fie transparente. Daca vrei sa-ti pastrezi tinerii cu studii superioare, cum facem noi, in Israel, trebuie sa ai si o ecologie, in plan social, curata, deci un guvern curat, o societate libera. Nimeni n-ar dori sa-si creasca copiii intr-un aer poluat moral, si nu numai, sau intr-o zona corupta. Asadar, daca vreti sa mergeti intr-o buna directie tehnologica si stiintifica, trebuie sa introduceti un mod competitiv al vietii, bazat pe valori si ierarhii reale, raspunzand cerintelor reale, cat si noilor atractii, noilor apetituri. Generatia tanara este mai deschisa, azi, spre universal decat spre ceea ce incumba ideea de national.
Azi poti avea lumea cu tine, in fiecare zi, prin TV, radio, Internet. Noi traim, in acelasi timp, intr­o societate care se compara continuu cu sine (cu ce a fost, cu ce poate deveni), compara, in fapt, totul. Trebuie ca aceasta comparatie sa fie judicios intreprinsa. Si acum, comparand evolutiile lumii moderne, descoperim cealalta fata a globalizarii. Aceasta o marcheaza, ca stare de risc, terorismul. Terorismul nu mai este ceea ce era, in trecut, un pericol militar. In trecut, noi aveam armate nationale sau coalitii nationale, astfel ca noi ne infruntam, in esenta, cu inamici nationali sau cu coalitii nationale. Nu mai este asa. Daca priviti lumea de azi, vedeti ca avem, in continuare, armate nationale, dar nu mai avem inamici nationali. Si acum, fiindca Romania doreste sa devina membra a NATO, trebuie sa adaug ca mi-ar fi greu sa spun exact cine si ce sunt, de pilda, inamicii structurii NATO... Nici ce vor face armatele fara inamici. Este o problema reala, de definire si autodefinire. Pe de alta parte, ne confruntam cu pericole reale, grave, fara sa avem armate corespunzatoare pentru a le intampina. Si pericolele nu mai sunt acum militare, ci sunt legate de escaladarea si consecintele terorismului. Terorismul, ca si economia, a devenit global. El poate aparea si se poate dezvolta in orice loc. Nu e limitat de frontiere. Teroristii nu sunt conditionati de o anume forma de existenta [...]. Ceea ce e cert, lumea nu poate trai sub amenintarea nici unei forme de terorism. Oricine vrea sa traiasca intr­o societate morala nu poate permite ca avioanele sa fie in pericol, sa nu poti zbura in siguranta, sa nu te poti misca in siguranta, sa nu poti face comert in conditii de transparenta, sa nu poti construi cladiri inalte si sa te intrebi mereu daca bei apa proaspata sau nu, daca respiri aer curat sau toxic. Eu cred ca razboiul impotriva terorismului se va desfasura neintrerupt. Terorismul angajeaza si pericliteaza prosperitatea sociala. Nu poti acredita si ajunge la terorism intr­o tara in care te afli sub protectia unui guvern ales, intr­o tara in care te bucuri de supervizarea unui astfel de guvern si sub protectia unor forte armate.Teroarea este, de asemenea, un copil al coruptiei si al subdezvoltarii. Teroristii isi terorizeaza, mai intai de toate, propriul popor. Nu poti sa ii terorizezi pe altii, fara sa-ti terorizezi propria tara. Talibanii au fost terorizati de Bin Laden. Si din cauza asta, lupta se desfasoara, azi, nu numai impotriva lui Bin Laden, ci si impotriva celor care au acceptat si au sprijinit, in fapt, regimul taliban [...].
Daca cineva ar fi spus, in urma cu trei ani, ca vom vedea o noua Europa, renascuta dupa razboi, nimeni nu l­ar fi crezut. Dar schimbarea s­a produs... Globalizarea a facut pentru viitorul Europei mai mult decat a facut Napoleon pentru trecutul ei. Nu mai exista solutii exclusiv politice pentru problemele politice. Solutiile adevarate sunt preponderent economice si depind de o economie moderna, in care frontierele nu pot bloca cooperarile dintre state [...]. Asistam acum la formarea unor noi coalitii, deosebite de cele existente pe vremea razboiului rece dintre Est si Vest, dintre comunism si democratie, sau a opozitiilor si infruntarilor culturale si economice dintre Nord si Sud, intre Nordul cu oameni bogati si Sudul cu oameni de culoare. Astazi lumea este divizata complet diferit, in natiuni care au adoptat, sau nu, noi economii, si de asta coalitia antiterorista pe care o vedem astazi este o coalitie cum nu a mai existat niciodata in istorie, cuprinzand Statele Unite, Europa, Rusia, China, India, America Latina, Japonia [...]. Interesant este ca lupta impotriva terorismului a redivizat si reorganizat lumea; aceasta divizare si reorganizre fiind marcata si de un mesaj social. Eu sunt uimit sa vad, bunaoara, ca femeile din Afganistan, pentru prima data, ajung sa traiasca o viata normala [...]. Mai cred ca cea mai mare revolutie a secolului XX a constituit-o eliberarea femeii. Femeia era, traditional, o parte discriminata a speciei umane [...]. Astazi, o natiune care nu acorda drepturi egale femeilor e o jumatate de natiune. Ea nu poate fi competitiva. Afganistanul a fost o asemenea jumatate de natiune. Cei care lupta contra terorismului au spus deschis si direct femeilor afgane: voi aveti drepturi egale cu barbatii. Si inca o demarcare in interpretarea curenta a evolutiilor teroriste: sunteti teroristi fiindca sunteti saraci? Sau, poate, sunteti saraci fiindca sunteti teroristi... Poate ca sunteti saraci tocmai din cauza optiunilor teroriste... Pentru a schimba ceva in bine, trebuie sa creati nu numai noi tehnologii - cum sunt computerele si Internetul -, dar si acele conditii sociale capabile, in viitor, sa gireze progresul, sa deschida ochii tinerei generatii.
Stiu ca destula lume afirma ca, in conditiile moderne, daca cunosti istoria, atunci nu mai repeti greselile trecutului. Eu nu sunt chiar asa de sigur. Ceea ce trebuie azi e sa nu comitem greseli [...] pentru istoria viitorului... Mentorul meu, David Ben Gurion, obisnuia sa spuna ca toti expertii sunt experti in lucruri care au avut loc. Nimeni nu are experti pentru lucruri care ar putea sa se intample in viitor. Si pentru asta, fiecare om - tanar sau mai putin tanar - trebuie sa invete toata viata, sa traga concluzii din schimbarile care se petrec pe tot parcursul existentei sale.
Noi, in Orientul Mijlociu traim aceeasi experienta. Personal, nu cred ca noi vom vedea pacea pana nu vom construi o noua lume in care arabi si evrei, musulmani si crestini vor trai in aceeasi lume, subliniez noua, o lume in care fiecare va putea sa-si manifeste respectul pentru propriile scrieri sfinte si in care fiecare dintre noi va putea trai in caldura si farmecul traditiilor proprii. In care vom ajunge sa ne respectam traditiile, limba si cultura. Dar pentru asta nu trebuie sa ne omoram unii pe altii [...]. Eu cred ca teroristii din randurile palestinienilor pun in pericol viitorul propriului lor popor mai mult decat pe al nostru. Eu am speranta ca vom trai cu vecinii nostri, in doua state diferite, statul israelian si statul palestinian [...], fiindca bunele relatii sunt mai importante decat bunele cuvinte. Eu cred ca promisiunea unui asemenea viitor se afla in mainile tinerei generatii [...], care traieste si strabate lumea, cu ochii si urechile deschise, cu o minte receptiva la noi idei si oportunitati, care poate identifica toate pericolele cu care se confrunta crearea unei lumi noi. Iata de ce vreau sa spun astazi studentilor: Lumea se afla in mainile voastre, voi sunteti noua generatie, voi trebuie sa va asumati viitorul! Fara nici o cedare in convingerile voastre spirituale, in termenii reali ai valorilor si optiunilor culturale. Ca sa spun asa, nu avem alta alternativa.